Tragicele evenimente de pe data de 30 octombrie au declanșat evenimente neașteptate în România. După infinite ezitări, Victor Ponta și-a dat, în sfârșit, demisia, împreună cu guvernul pe care l-a condus. Aceasta n-a făcut-o însă din bunăvoință, ci sub presiunea manifestanților prezenți în multe orașe românești adunați în număr mare, mai ales în București.
De asemenea, primarul sectorului 4 și-a dat o demisie, tot tardivă, în urma scandărilor tinerilor revoltați de lipsa de perspectivă și justiție socio-economică pe care o trăiesc în țara în care s-au născut.
În 1990, tinerii din Piața Universității cereau curățirea societății românești de eșaloanele 2 și 3 ale activiștilor și nomenclaturiștilor care monopolizaseră toate pârghiile puterii în urma loviturii de stat înfăptuită cu un an înainte. Răspunsul guvernului de atunci, în frunte cu cel care este principalul vinovat al situației din prezent a fost reprimarea sângeroasă prin intermediul trupelor speciale formate din servicii secrete și mineri. Atunci, folosind la capacitate maximă puterea manipulării, puciștii au reușit să-i atragă de partea lor pe cei puțin informați și angoasați de ceea ce ar putea însemna o schimbare de sistem. ”Un om pentru liniștea noastră”, era atunci sloganul ”clasei muncitoare”.
Fenomenul Piața Universității s-a încheiat printr-o emigrare în număr mare a celor care s-au simțit trădați și total dezamăgiți, în primul rând de către concetățenii lor. Astfel au crescut comunitățile de români din Canada, Statele Unite și alte țări europene.
După aceasta, an după an, puterea mafiei infiltrate în toate structurile statului a crescut simțitor. Curând, alegerile nici nu au mai contat, ”ei” fiind peste tot, în toate funcțiile administrative, în toate partidele, în toate businessurile. Consolidarea puterii a fost totală, fără drept de apel, controlată fiind de bani și servicii.
Trebuie amintit că, imediat după ”evenimentele” din 1989, toate partidele de opoziție au fost infitrate de cei care trebuiau să le deturneze. Și au reușit cu brio, este suficient să ne uităm la partidele de opoziție de astăzi. Care opoziție? Toți provin din aceeași mare familie.
Astfel, în România, nu a existat niciodată o curățire a gunoaielor, ele fiind nu numai prezente până în ziua de azi, dar reprezentând, din păcate, unica alternativă prezentă.
Care sunt oare diferențele dintre stânga și dreapta în România? Liberal și social-democrat? Nu se prea văd, tot ce se vede este doar o masă de oportuniști fără scrupule.
Reflexul tinerilor manifestanți din noiembrie 2015 este absolut corect. Momentul este bun pentru a forța o schimbare în profunzime a structurii societății românești prin eliminarea celor care, de peste 20 de ani, reprezintă o prelungire a caracatiței comunistoide și oportuniste. Aceștia ar trebui eliminați printr-o serie de legi de tipul ”Proclamației de la Timișoara”, prin care să nu mai aibă dreptul de a fi prezenți în viața politică, iar în plus, obligați să răspundă în fața fiscului pentru averi nejustificate.
Această schimbare nu este însă posibilă fără participarea masivă a societății românești, a tuturor generațiilor, de la tineri la pensionari. Dacă în anii 1989-1990, oamenilor le era frică pentru integritatea lor corporală, în 2015 minerii nu mai există, iar armata nu mai trage în manifestanți. ”Nu stați acasă, dacă vă pasă!”, ar trebui să fie sloganul României în această perioadă.
După 25 de ani, altă generație, trăiește cu speranța unei schimbări profunde în societatea românească. Dacă va exista solidaritate, de data aceasta se va face cu adevărat un pas înainte, altfel, este foarte posibil ca acești tineri să devină următorul val de emigranți dezamăgiți și dornici de a trăi, pur și simplu, o normalitate la care visau și parinții lor.