pv_Romania - Secret Service Securitate till 1989 (0345)Am aflat cu mare interes despre conferința prezentată pe data de 17 noiembrie 2015 la București, intitulată ”Securitatea, mijloc de apărare sau control al societății” și despre care Daniela Șoroș de la Romanian Global News a relatat și în paginile noastre.

Deși subiectul pare un pic depășit, mai ales că ”Securitatea” nu mai există din anul 1989 în România, interesul vizavi de această conferință este, evident, unul istoric, însă cu o clară componentă actuală. Este știut de toată lumea faptul că după evenimentele din 1989, puterea politică și economică a fost și este în mâinile celor care au făcut parte din serviciile de securitate comuniste. Ei aveau toate instrumentele și informațiile necesare pregătirii transferului de putere după ce au contribuit la declanșarea mișcărilor populare de stradă. Astfel, majoritatea firmelor, publicațiilor, televiziunilor, practic cam tot ce mișca în economia românească era controlat de acest grup de putere. Tot ei au provocat și criza imobiliară prin ridicarea în mod artificial al prețurilor apartamentelor comuniste la un nivel greu de imaginat, după care totul s-a prăbușit, iar profitul le-a lărgit buzunarele.

În acest articol însă nu voi dezvolta prea mult aceste aspecte mai mult sau mai puțin cunoscute, revin spre românii de pretutindeni și relația comunităților noastre cu țara de origine. Am aflat din conferința pe care o menționam mai sus că diaspora a intrat în vizorul securității române încă din 1955, obiectivele fiind ”neutralizarea acțiunilor dușmănoase la adresa sistemului din țară, care avea nevoie să se consolideze, și apoi dirijarea și consolidarea controlului asupra comunităților de români ce erau considerați potețiali factori de destabilizare în țară prin influența pe care o puteau avea asupra rudelor rămase acasă”. Metodele utilizate, conform conferențiarilor și nu numai, au fost infiltrarea comunităților cu diverși ”agenți de influență”, numiți mai nou și ”comunicatori” poate. Aceștia puteau fi trimiși sau recrutați din rândul românilor mai vulnerabili și mai ușor de manipulat prin șantaj sau metode economice, mai exact mercenariat. Ne putem pune întrebarea ce s-a întâmplat oare cu acești oameni după 1989, au dispărut ei oare de pe eșicherul comunitar? Au fost ei și sunt folosiți în continuare? Și dacă da, de către cine?

Deși conferențairii nu au dat un răspuns clar la această întrebare, ei au lăsat clar să se înțeleagă că și în momentul de față lucrurile stau cam la fel. Astfel, vechilor colaboratori li s-au adăugat noi persoane dornice de afirmare și de câștig, pentru că, acum, lupta nu se mai poartă pe partea ideologică, ci pe cea economică și de influență.

Mă întreb de ceva vreme care ar fi justificarea  unor investiții masive și neoficiale ale autorităților de la București prin intermediul serviciilor de informații în comunitățile românești. În principiu, numărul votanților, procentual vorbind, este foarte mic, iar interesele financiare nu par a compensa o mobilizare financiară și umană ”pe teren”. Acum însă, după o analiză suplimentară, parcă lucrurile devin mai clare. În primul rând, banii cheltuiți pe astfel de acțiuni vin din bugetul statului și deci, pentru niște politicieni educați în spirit comunist, banii statului nu contează, deoarece nu dau ei din buzunar. În al doilea rând, influențarea românilor de pretutindeni va împiedica orice formă de organizare viabilă, conferențiarii-istorici menționând pe data de 17 noiembrie că ”diaspora nu va fi niciodată unită”.

Avem și dovezi concrete materializate prin tot felul de uniuni și organizații bidon finanțate indirect de autorități care apar ca ciupercile și blochează în mod eficient o formă mai largă de organizare. Ele pot fi văzute la Viena, la Lyon, la Montreal și în multe alte locuri. În plus, acum, când milioane de români sunt peste tot în lume, este ușor de găsit un grup de mercenari care se vând pe foarte puțin și care pot fi înlocuiți la nevoie. Autoritățile au preluat probabil și o parte a ideilor vechii securități, deoarece nu doresc influențarea rudelor rămase în țară de către românii care trăiesc într-un alt tip de societate. Am văzut ce s-a întâmplat la alegerile prezidențiale, iar lipsa de predictibilitate este periculoasă.

Parcă acum lucrurile au devenit ceva mai clare, se pare că această caracatiță este bine infiltrată în societățile românești din diaspora, rămâne de văzut dacă și cum s-ar putea opri această mașinărie sau chiar, în loc să lucreze împotrivă, să devină un sprijin al românilor de pretutindeni. Pentru aceasta însă, este nevoie de a face curat prin majoritatea comunităților.