Mai puţin de un an are la dispoziţie guvernul condus de Dacian Cioloş, pentru o agendă care se vrea uşoară şi limitată.
Mai mult decât o schimbare de guvern, schimbarea de sistem din România a început cu prăbuşirea guvernului Victor Ponta, sub presiunea străzii. De la Dacian Cioloş se aştepta împlinirea voinţei străzii: un guvern cu figuri neafiliate politic. Duminică 15 noiembrie, Primul-ministru a prezentat o listă de 21 de membri ai cabinetului, iniţial fără nici un program de guvernare. Ulterior, cu două nume schimbate, guvernul a trecut fără probleme prin Parlament, cu 389 voturi. Votul de încredere dat de către Parlament Cabinetului Cioloş este o dovadă că partidele au înţeles că un guvern de tehnocraţi este acum soluţia cea mai bună pentru România, a comentat, într-o postare pe Facebook, preşedintele Klaus Iohannis.
Cu două zile înainte de formarea cabinetului, premierul desemnat a avut discuţii cu preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, şi preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, despre actuala situaţie din România, în contextul în care “în perioada următoare, o să avem unele negocieri cu Comisia Europeană şi legate de buget”, a explicat premierul desemnat.
Unul dintre numele la care Dacian Cioloş a trebuit să renunţe de pe lista iniţială este Cristina Gusseth, nominalizată pentru Ministerul Justiţiei şi înlocuită după audierile neconcludente din comisia parlamentară. Cealaltă propunere, Andrei Baciu pentru Ministerul Sănătății, nici nu a mai ajuns la audieri. Foarte interesant era de urmărit titularul de la Interne, ministerul care a făcut să cadă guvernul Ponta. Generalul Petre Tobă este inspector general al Poliţiei, un om care a petrecut peste zece ani în interiorul sistemului. O nedumerire a stârnit schimbarea lui Bogdan Aurescu (un apolitic din guvernul Ponta), până la urmă mişcarea făcută acum la nivelul Executivului s-a întâmplat la nivelul MAE o dată cu Aurescu; decizia premierului s-ar putea dovedi totuşi inspirată, fiindcă şi “apartinicul” a fost un membru cheie al unui guvern colorat politic.
La finanţe, Anca Dragu este o cunoscătoare din interior a negocierilor cu FMI, de care acum nu mai avem prea multă nevoie, dată fiind starea în care a lăsat guvernarea Ponta bugetul şi finanţele României. Potrivit bilanţului Guvernelor Ponta, prezentat de liderul PSD Liviu Dragnea, “România a fost scoasă din criză şi a cunoscut cea mai mare creştere economică din UE”, fiind “reparate multe nedreptăţi”. Liviu Dragnea a precizat că măsurile economice, precum reducerile de taxe şi, în special, reducerea TVA, au crescut nivelul de trai al românilor, fiind redusă şi rata şomajului. Pentru prima dată în ultimii 25 de ani, ca urmare a reorganizării ANAF şi a înfiinţării Direcţiei Anti-Fraudă, bonurile fiscale au devenit o regulă până la cel mai mic chioşc de pe litoral, iar încasările din TVA au crescut cu 20% pe primele şase luni din 2015. Ponta lasă în urmă o serie de scăderi de taxe bine primite de mediul de afaceri: scăderea CAS cu 5%, scăderea TVA la alimente de la 24 la 9%, scăderea TVA de la 24% la 20%, care urmează să fie pusă în practică de la 1 ianuarie 2016. Veniturile la buget au crescut de la 141 mld. Lei pe primele nouă luni din 2012 la 169 miliarde pe primele nouă luni din 2015, cu 20%, peste rata de creştere a PIB din aceeaşi perioadă (18%). Pe de altă parte, guvernul a menţinut deficitul bugetar sub control prin scăderea investiţiilor, care s-au diminuat de la 11,9 mld. Lei pe primele nouă luni din 2012 la 7,6 miliarde în primele nouă luni din 2015.
Multă lume se întreabă de ce a trebuit să plece acum guvernul Ponta. Gestionarea situaţiei tragice de la un club bucureştean, în care aproape 60 de tineri au pierit într-un incendiu la sfârşitul lui octombrie, este pe bună dreptate considerată un motiv prea mărunt pentru a răsturna un guvern ca acela condus de “supravieţuitorul” Victor Viorel Ponta. De aceea, spuneam că tragedia de la clubul Colectiv nu a antrenat în România o schimbare de guvern, ci de sistem politic. Guvernul tehnocrat a plătit tributul PSD, prin numirea în funcţia de vicepremier a lui Vasile Dâncu. Celălalt vicepremier, Costin Borc, care va cumula portofoliile Economiei, Comerţului şi Turismului, este un apropiat al guvernelor ţărăniste, consilier al fostului premier Radu Vasile şi fostul secretar personal al lui Corneliu Coposu. În aceste condiţii, toate partidele parlamentare (cu o singură excepţie) i-au acordat susţinerea lui Dacian Cioloş. “Excepţia” este ALDe (Alianţa Liberalilor şi Democraţilor, partidul condus de Călin Popescu Tăriceanu), care a aşteptat până la ora învestiturii ca să se pronunţe. Motivul reţinerii lor (faptul că România are nevoie de un guvern politic) dă de gândit.
Despre misiunea grea a dlui Cioloş, un analist scria în urmă cu două săptămâni pe Wall Street.ro: “Aparent şi în premieră, o masă critică de români îşi doreşte altceva. Are aşteptări, dorinţe, speranţe. Oamenii ştiu ce vor, însă la modul teoretic. Lipseşte, deocamdată, concreteţea, iar din zona politică actuală nu va veni Soluţia. Pentru simplul fapt că ar fi mortală pentru ei înşişi. Astfel încât nu există o altă formulă decât ca Piaţa să o revendice, să o impună… Există mari dificultăţi în a identifica şi agrega acea pleiadă de oameni de calitate care să înlocuiască clasa politică actuală, în care se regăsesc prea mulţi dintre aceia care fără politică nu s-ar fi regăsit niciunde.” Să fie oare schimbarea „de sistem” doar pentru un an?
