Dat fiind că am scris despre Simona Halep când era la modă să o înjuri, să o faci machidoancă și să spui că ”se dă lovită”, acum, în plin succes al Simonei, îmi permit să vă redau un interviu cu unul dintre cei mai frumoși zburători ai lumii : MARIAN DRĂGULESCU.
Am stat la taclale vreme de aproape un ceas , așa că toată discuția se va publica în 3 articole consecutive. Deși acordul inițial era pentru 15 minute, când ai în față un multiplu campion mondial și european care este sincer, prietenos și nu face nazuri că îl tot întrebi, discuția merge brici .
Eu : Ai spus de multe ori cum ai început gimnastica, dar când ți-ai dat seama că ăsta chiar e drumul tău în viață?
Drăgulescu: Când am venit cu 4 medalii de la Campionatul Mondial de Juniori.
Eu: Cum ai trecut peste acel episod cu Olimpiada de la Londra când nu ai fost luat în echipă?
Drăgulescu: Destul de greu pentru că în 2011 am depus tot efortul și am ajutat echipa să se califice pentu Olimpiadă și își dai seama că mi-a părut rău că eu am rămas acasă. (Zâmbește)
Eu: Poți face ceva într-o asemenea situație?
Drăgulescu: Da, eu am vorbit și în presă și chiar eram pregătit, am fost împăcat cu mine că am depus tot efortul.
Eu: Practic, poți face totuși ceva?
Drăgulescu: (singura data în tot interviul când a stat o clipă pe gânduri,poate și pentru că îi aminteam un episod destul de neplăcut) Poate că dacă aș fi avut și ceva concursuri în spate era altceva, dar eu am avut o accidentare în 2011, dar aveam încredere și lucrurile mergeau din ce în ce mai bine.
Eu: E vorba despre accidentarea aceea când doctorii ți-au spus că dacă reușești să mai mergi ești norocos?
Drăgulescu: (Senin, de parcă ar vorbi despre ceva banal) Nu, nu , aia a fost în 2001, dar aia a trecut. Nu mă uit în spate , mă axez pe prezent și pe planurile de viitor, nu stau ancorat în genul ăsta de situații.
Eu: Îți trebuie o doză de nebunie să faci tot felul de sărituri după ce medicul ți-a spus că nu vei mai merge?
Drăgulescu: (Râde) Gimnastica e cea mai mare pasiune a mea , așa că atunci când îți place un lucru nu ții cont așa de orice …
Eu: Te-ai mai lăsat de sport. Cum ai luat decizi să revii? Ce te determină?
Drăgulescu: M-am retras când nu am mai simțit plăcere și motivație, probabil și din cauza unor supărări , conflicte… Am revenit pentru că am considerat că mai pot face gimnastică, mi-a fost dor de competiție.
Eu: Când te retragi, asta poate funcționa și în sens pozitiv, te reconectezi cu prieteni, viața de zi cu zi , familia sau doar îți taie din elan?
Drăgulescu: Depinde de situație. Când iei o pauză, trebuie să te gândești că alți sportive nu iau acea pauză și vei avea de tras ca să îi ajungi pe ceilalți.
Eu: La competiții, la finale, acum ești singur? Cum e să concurezi fără români alături?
Drăgulescu: Nu e frumos să zici așa pentru că mergem cu echipa.
Eu: Stiu, dar de exmplu la Olimpiada de la Rio ai fost singur în finală. E altfel?
Drăgulescu: Concursul e mai frumos atunci când suntem mai mulți,suntem calificați și cu echipa. E din 1998 am experimentat mai multe situații, am avut competiții și în cadrul echipei și la individual compus, cât și pe aparate la sol și sărituri. E drăguț să mergi cu antrenori și colegi, e altfel, dar m-am adaptat și fac față oricărei situații.
Eu: După 30 de ani, se face altfel gimnastică, felul cum te raportezi la concursuri , cum te antrenezi e diferit?
Drăgulescu: Clar, clar e diferit! Trebuie să fiu foarte atent la pregătire, la cum îmi consum energia, trebuie să îmi ascult organismal, să știu când să îi dau o perioadă de respiro.
Eu: Când te pregătești pentru un concurs, contează mai mult partea fizică sau psihică?
Drăgulescu: E o luptă a nervilor și a emoțiilor pentru că trebuie să fii aliniat cu toate, totul trebuie să fie la milimetru, fiecare pas la aterizare te costă anumite zecimi care te pot arunca în afara podiumului. Mental e foarte epuizant, te consumă foarte mult psihic.
Eu: Când ai 17-18 ani ești mai lejer, poate conștientizezi mai puțin presiunea?
Drăgulescu: Emoții am avut mereu. Când ești mic vrei să-ți căștigi locul în echipă , nu vrei să dezamăgești. De la 18 ani am tot luat medalii, așa că au fost așteptări și eu mi-am dorit să nu dezamăgesc, am avut o responsabilitate și mi-am impus o astfel de răspundere. În continuare am emoții, încerc să le gestionez la fața locului pentru că nicio competiție nu seamănă cu alta, depinde de miză, aparatură, adaptare la condițiile de acolo, inclusiv drumul până la sală.
Eu: Cum ai decis să mergi în Ungaria la antrenamente?
Drăgulescu: M-am gândit că e benefic pentru mine să profit de perioada de început de an, având în vedere că Europenele de Gimnastică s-au mutat în august, am zis că aș putea să lucrez pe noi tehnici atât la sol, cât și la sărituri și am vrut să mă pregătesc cu cel mai mare specialist din România pe aparatele unde am eu pretenții, m-am pregătit cu el din 1998 și toate rezultatele mele sunt cu el.
Eu: Practic, datorită antrenorului…
Drăgulescu:Da, da!
Eu: S-a terminat povestea cu federația? (Notă: e vorba despre situația tăierii indemnizației pentru că a îndrăznit să fie bolnav)
Drăgulescu: Nu, atâta timp cât nu ne ajutăm împreună, că în toată povestea asta suntem un tot… Eu am nevoie de susținerea lor, ei au nevoie de performanțele mele, așa că trebuie să conlucrăm, să ne ajutăm repro, altfel nu iese treaba.
Eu: Îmi amintesc cum Andreea Răducan comenta o competiție a ta și te susținea , chiar părea că te simpatizează…
Drăgulescu: Ne-am înțeles foarte bine, nu știu de ce dintr-o dată s-a schimbat.Mă afectează la propriu pentru că nu am fost înțeles că am nevoie să mă antrenez alături de antrenorul Ștefan Gal, am decis să plec în Ungaria… Eu am prezentat programul de competiție, am nevoie de 3 concursuri înainte de euroepne și 3 înainte de mondiale, dar vom vedea, COSR și Steaua mă susțin.
Eu: Marian, cine are vreun interes din această poveste de doi lei?
Drăgulescu: Nu știu care sunt interesele, eu știu că îmi doresc performanță, am cerut niște lucruri astfel încât să pot emite pretenții la compionatele majore, nu ar trebui să existe probleme.
S-ar fi putut spune multe despre acest subiect , dar Drăgulescu a ales să fie diplomat și să abordeze cu mult bun-simț lipsa de cooperare din partea Federației Române de Gimnastică în frunte cu doamna Andreea Răducan.
În partea a doua a interviului, ne va spune cu cine l-a confundat lumea pe stradă :), ne va vorbi despre antrenorul Drăgulescu, dar și despre noile obiective.
Notă: interviul s-a realizat înainte ca Marian Drăgulescu să depisteze o problemă de sănătate la inimă și că va avea nevoie de o pauză competițională.