Am avut ocazia să citesc editorialul intitulat ”Multicultural Media and Immigrant Integration” (Media multiculturală și integrarea imigranților) publicat sub semnătura doamnei Rukhsana Ahmed, profesor asociat la Departamentul de Comunicații al Universității Ottawa, și publicat în Global Media Journal – Canadian Edition.
Doamna Ahmed își desfășoară activitatea de cercetare în domenii legate de sănătate, comunicare interpersonală și interculturală, media, religie și dezvoltare.
Informația disponibilă în acest text are o importanță foarte mare pentru toată media ”etnică” din Canada, incluzând aici, bineînțeles și media de limba română. Astfel, media etnică, definită ca print, emisiuni radio și TV, dar și electronică, ”joacă un rol important în acoperirea nevoilor de informare a imigranților”. Acest tip de media, aici vorbind în general, ajută comunitățile să se adapteze și să se ajusteze țării gazdă, dar și să-și păstreze moștenirea culturală a țării de origine.
Și în comunitatea română am putut observa o anumită efervescență media în ultimii 10 – 15 ani, care a coincis cu valurile de imigrație din trecut. Dat fiind că în momentul de față fluxul de imigranți din România s-a oprit (există un anumit flux din Moldova), care este și va fi rolul mediei etnice de limba română? Cum va supraviețui și cum va trebui să se adapteze?
Textul profesoarei Ahmed face referință și la o altă lucrare, ”Multicultural Media in a Post-multicultural Canada? Rethinking Integration” semnată de Augie Fleras, care scoate în evidență faptul că în Canada se desfășoară o intensă diversificare a populației care a dat naștere la ”identități post-etnice” și legături transmigratorii”, rezultatul fiind o ”societate post-culturală”. Autorul pune întrebarea dacă media multiculturală se poate adapta la această nouă provocare a afilierii voluntare în loc de afilierea fixă. În contextul etnic actual, identitatea imigranților este mai puțin decisă dinainte, date fiind numeroasele legături intra-comunități, datorată căsătoriilor mixte, prieteniiilor și afinităților, etc.
În continuare, textul doamnei Ahmed face referință și la un studiu de caz în localitatea Brampton, Ontario, care și-a transformat administrația din una dintre cele mai puțin prietenoase cu imigranții, într-una dintre cele mai proactive în relația cu comunitățile orașului. Astfel, primăria Brampton transmite publicațiilor etnice comunicări traduse direct în limbile cele mai folosite în afară de engleză și franceză. Aceasta permite autorităților să stabilească relații mai intense cu comunitățile care dispun de media în orașul Brampton.
În cazul orașului Ottawa, un alt studiu a fost făcut în lucrarea ”The Role of Multicultural Media in Connecting Municipal Governments with Ethnocultural and Immigrant Communities: The Case of Ottawa” care a inițiat un sondaj de opinie în comunitățile: chineză, latino-americană, somaleză și sud-asiatică. Întrebările adresate au fost vizavi de accesul informației trimise de primăria orașului pe de o parte, iar pe cealaltă, cum văd producătorii și proprietarii mediei etnice rolul lor în comunitățile respective. Rezultatul studiului a arătat că membrii comunităților caută în mod activ diferite surse de informare, inclusiv media multiculturală (print, emisie și digital). De asemenea, studiul subliniază importanța dezvoltării de noi strategii de comunicare, mai exact, combinații între tradițional și digital, inclusiv pe partea de media etnică, ceea ce ar însemna traducerea și difuzarea informațiilor de interes public și în alte limbi.
Media etnică prezintă o importanță mai mare pentru prima generație de imigranți, însă cât de mult sunt interesate generațiile următoare de informațiile disponibile în media comunitară? Lucrarea menționată mai sus, ”Multicultural Media in a Post-multicultural Canada? Rethinking Integration”, trage concluzia că a doua și a treia generație de canadieni consideră multiculturalismul ca pe o ”haină veche și strâmtă”. Studiul face de altfel și câteva recomandări mediei etnice, cea mai importantă fiind oglindirea realității complexe canadiene care se poate exprima prin ”nu vrem să fim judecați prin prisma etnicității, dar nu vom uita de unde am venit”.
Lucrarea doamnei Ahmed face la rândul ei mai multe recomandări mediei etnice, printre care crearea de școli de jurnalism etnic, integrarea jurnaliștilor etnici in media ”main stream” și finanțarea publicațiilor prin comunicarea multi-lingvă a autorităților cu diferitele comunități.
În cazul Quebecului, lucrurile s-ar putea să fie un pic diferite, deoarece reticența autorităților vizavi de comunitatea română cel puțin, este destul de mare. Deși alegerile federale au reprezentat un eveniment important în viața comunităților din Canada, am putut vedea foarte puțină publicitate politică în publicațiile românești. Este greu de dat o explicație, poate doar ceva legat de dinamismul și intenția de vot a comunităților, deoarece, în ciuda aparențelor, atât autoritățile federale cât și cele provinciale și locale, sunt la curent cu numărul votanților diverselor comunități. Probabil că despre români, cel mai bine a rezumat un fost primar al orașului Montreal (Pierre Bourque): ”sunteți o comunitate numeroasă, dar slabă prin prisma implicării politice, inclusiv vot”.
Ca și concluzie, media de limba română va avea de înfruntat multe provocări în viitorul apropiat, s-ar putea chiar spune că aceste provocări au început deja, dat fiind tumultul actual al mediei românești de aici. Iar pentru a pune în aplicare una dintre recomandările studiului amintit, dorim să lansăm invitația jurnaliștilor ”în fașă” să se alăture echipei Marca-RO, sau, de ce nu, unei alte echipe redacționale, important este să mergem cât mai departe și cât mai mult.