Se poate constata faptul că, în ultimii ani, organizarea spectacolelor în regiunea Montreal a devenit din ce în ce mai dificilă. Motivele sunt diverse, poate că românii canadieni au început să descopere noi dimensiuni culturale, legate mai mult de lumea francofonă și anglofonă, lăsând mai la o parte nostalgia plaiurilor mioritice. Au apărut, pe de altă parte, organizatori de spectacole finanțați de la București care, prezentând periodic diverse spectacole, au omorât, pur și simplu, concurența privată. Este practic imposibil să-ți riști proprii bani pentru un eveniment cultural românesc în condițiile în care pe afișele celor care au invadat piața apar mențiuni: ”cu sprijinul Președintelui României” sau ”subvenționat de Institutul Cultural Român”.

Rămân, concret, două alternative: să abandonezi această pasiune pe care o practici de peste 15 ani, sau să încerci, la rândul tău, să te adaptezi situației și să apelezi la același ICR, care, în principiu, ar trebui să sprijine proiecte interesante în afara țării. Alegând cea de-a doua alternativă, realizezi mai târziu că intri într-un angrenaj complicat și plin de capcane.

Tentativa a început cu mai mult de trei luni înaintea evenimentului programat la jumătatea lui octombrie, un proiect fiind transmis prin poștă electronică ICR-ului din București. Au mai fost necesare în continuare diverse documente de prezentare a entităților organizatoare, dar și o scrisoare de sprijin din partea Consulatului General al României de la Montreal. Acesta a fost momentul în care se poate spune că a început toată aventura.

I-am solicitat domnului Victor Socaciu, Consul General, o scrisoare de susținere, în virtutea faptului că, era deja la curent cu activitatea mea din trecut, iar acesta și-a arătat disponibilitatea de a o face, având totuși nevoie de documentul original trimis la ICR. Zis și făcut, documentul i-a parvenit prin email, perioada fiind propice, mai ales că avea să participe la o reuniune a diplomaților care s-a ținut în București. ICR-ul a confirmat că a existat un dialog avut cu domnul Socaciu la București și a cerut scrisoarea oficială de sprijin pentru a o anexa la dosar.

Aproape trei săptămâni mai târziu, răspunsul ICR era unul negativ, pe motiv că: ” Din păcate , în urma ședinței care a avut loc, s-a constatat insuficiența fondurilor pentru proiecte din perioada imediat următoare. Vă multumim pentru înțelegere!”. Toate bune și frumoase, se părea că ICR-ul a ajuns la fundul sacului cu trei luni și jumătate înainte de finele anului 2014.

Surpriza a fost însă mare atunci când, pe data de 10 octombrie, deci cu două săptămâni mai târziu, a fost anunțat un spectacol subvenționat de către același ICR. Numele evenimentului: ”Om bun, deschide-ne poarta”.  Surprinzător (sau nu), este titlul unui festival de folk care are loc în fiecare an în România și al cărui organizator este nimeni altul decât Victor Socaciu, care deține, din informațiile pe care le avem, și drepturile de copyright asupra acestui nume.

La Montreal, organizarea este în mâinile unui așa zis trust de presă inexistent în lumea reală, în orice caz, nimeni nu a ascultat sau citit vreodată vreo emisiune de radio online sau vreo ediție a vreunui ziar. Până și numele publicației este plagiat, fiind același cu cel al unei foste publicații românești din Toronto.

Și fiindcă tot veni vorba de plagiatură, doamna care se prezintă, fără pic de jenă, proprietara ”trustului” inexistent, a fost în 2004 candidată pe lista Partidului Social Democrat, la camera deputaților. Știind că și actualul Consul General provine din aceeași familie politică, nu putem să nu ne punem întrebarea legăturii dintre doamna ”trust”, domnul Consul General și subvenția obținută de la ICR, chiar dacă, ”nu mai sunt” fonduri disponibile.

În plus, pe afișul evenimentului, alături de sigla ICR sunt la loc de cinste și siglele Consulatelor din Montreal, Toronto, dar și al Ambasadei României din Ottawa.

Am adresat următoarele întrebări Consulatului General de la Montreal:

  1. Este la curent Consulatul General de faptul că, în realitate trustul nu există? Atât publicația cat și radio-ul online nu functionează, deși promotorii acestui “trust” dezinformează în mod permanent opinia publică.

 

  1. Care au fost criteriile conform cărora Consulatul General și-a acordat sprijinul?

 

  1. Considerati oportună asocierea numelor Consulatelor și a Ambasadei de la Ottawa cu o organizație practic inexistentă, care dezinformează?

 

Răspunsul a fost: ”În urma verificărilor pe care le-am efectuat la Regie-d’entreprise (n.r., echivalentul registrului comerțului) am constatat că entitățile juridice menționate au aprobările necesare, cerute de lege.”

Întrebările adresate ICR au fost:

Mi s-a transmis că fondurile sunt insuficiente pentru anul acesta și deci proiectul pe care l-am prezentat nu se poate susține. După ce am prezentat acest proiect însă, s-a aprobat turneul Om bun, deschide-ne ușa (mai exact numele festivalului folk anual organizat de Victor Socaciu) cam tot în aceleași locații. 

 

Sunt un pic nelămurit de această situație, aveți amabilitatea să-mi dați un răspuns? De asemenea, vă rog, dacă este posibil, puteți să-mi trimiteți o scrisoare oficială în legătură cu proiectul pe care l-am prezentat?

 

Deși am încercat de nenumărate ori să contactez ICR prin email sau telefonic, nu am primit niciun răspuns.

 

Vă las să trageți propriile concluzii, dar eu continui să-mi pun întrebarea cum, de unde și pentru cine au apărut fondurile ”Omului bun”.

Moralitate à la Pagini Românești

Am adresat câteva întrebări și redacției acestei publicații care critica într-un număr precedent numirea lui Victor Socaciu la cârma Consulatului, dar care acum și-au schimbat orientarea devenind un partener media de nădejde al evenimentului…singurul de altfel.

Răspunsurile au fost vagi fără nimic concret, iată ce ne spune George Sava, patronul publicației: ”Nu văd o problemă în a avea o subvenție și a vinde bilete, findcă, de regulă, subvenția acoperă doar o parte de costuri”. Și uite așa, problemele legate de subvenție au dispărut  brusc, după ce angajații domnului Sava erau scandalizați de faptul că se acordă subvenții unor organisme de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Vom vedea dacă librăria cu același nume va pune în vânzare și bilete la acest eveniment, deoarece, deși s-a anunțat punerea lor în vânzare, până în acest moment sunt de negăsit.