In aceasta editie, Cristian Bucur are ca invitati doi imigranti romani din Toronto (Canada), reprezentanti ai asociatiei de scriitori Immigrant Writers Association (IWA) – Gabriela Casineanu (professional coach, award-winning author and Introverts Academy founder) si Emanuel Petrescu, (SEO Specialist).
Cristian Bucur: Buna seara dragi prieteni, si bine ati venit la emisiunea Marca RO si Asociatia Jurnalistilor Romani de Pretutindeni. Ca in fiecare seara avem invitati. De data aceasta am doi, in acelasi timp. De obicei era cate unu, dar am considerat ca ar fi necessar sa avem doi invitati, este vorba de Gabriela Casineanu si Emanuel Petrescu.
Sunt doi reprezentanti ai asociatiei Immigrant Writers Association (IWA), cum ar veni, asociatia scriitorilor imigranti din Ontario.
Buna seara Gabriela. Buna seara Emanuel!
Gabriel Casineanu: Buna seara, multumesc de invitatie!
Emanuel Petrescu: Multumim de invitatie.
Cristian Bucur: Asociatia voastra functioneaza numai in Ontario din cate inteleg.
Gabriela Casineanu: Nu, asociatia este intregistrata la nivel federal in Canada, deci este o asociatie canadiana (nu este doar in provincia Ontario).
Emanuel Petrescu: Daca nu ma insel avem si cativa membri din Quebec.
Gabriel Casineanu: Oh da! Din Quebec, Vancouver, British Columbia, Alberta, Toronto… sunt oameni care ne-au gasit pe internet si s-au conectat cu noi.
Cristian Bucur: Noi in Quebec suntem putin mai speciali … asa. Si de-asta spuneam ca voi actionati mai mult in Ontario.
Gabriela, tu esti presedinta acestei organizatii, te-as ruga se ne faci un scurt istoric: de ce a aparut, cand si cum a aparut aceasta asociatie de scriitori imigranti.
Gabriel Casineanu: Este legat de o poveste personala, a mea. La un moment dat, in 2016, am trecut printr-un burnout si nu am putut sa vorbesc timp de 4 luni. Si atunci m-am intrebat: ce-as putea face restul vietii daca n-as putea sa mai vorbesc? Mi-a venit imediat idea sa scriu o carte; aveam deja 10 ani experienta in domeniul respectiv. Dar cand am inceput s-o scriu, am realizat ca trebuie sa inteleg si ce e de facut pentru a o publica. Si-am inceput sa adun informatii despre acest process, diferite case de edituri, self-publishing … si am ales sa mi-o public singura.
Am invatat despre cum sa-mi public cartile pe Amazon, cum sa le distribui … si in 2017 am lansat cartea. A devenit Amazon bestseller in 7 tari. Totodata, am realizat ca poate mai sunt si alti imigranti ca mine care vor sa-si exprime punctul lor de vedere, sa impartaseasca ceea ce stiu … pentru ca suntem aici intr-o tara cu oameni din toata lumea. Numai in Toronto, de exemplu, se vorbesc 148 de limbi straine.
Venim din culturi diferite, avem diferite perspective asupra vietii, asupra profesiei pe care o alegem … mi-am dat seama ca poate alti imigranti vor sa faca acelasi pas ca mine. Si cum am invatat deja cum sa-mi public prima carte, am vrut sa lansez o asociatie de scriitori imigranti ca sa-i ajut si pe altii.
Am lansat-o in 2018 cu inca 12 imigranti. Este o asociatie non-profit inregistrata la nivel federal, si functioneaza de atunci. Eu sunt presedinta asociatiei, iar Emanuel este in comitetul de conducere (in special partea de marketing).
Cristian Bucur: Emanuel, cum ai reusit sa gasesti asociatia?
Emanuel Petrescu: Ei, de fapt nu am depus chiar mult efort. Un prieten din tara, din Romania, a venit in vizita la Toronto. El e regizor. A venit la un festival de aici din Canada si m-am dus sa il vad, si sa-i vad filmul. Acolo am intalnit si alte persoane din comunitatea romaneasca ce spuneau “Oh, pai noi venim de la alt eveniment.”
“Ce eveniment?” “O lansare de carte – Building Bridges – o antologie a unor emigranti din Canada, publicata de Immigrant Writers Association (IWA).”
Evident ca am cumparat-o. Am citit-o, si am rezonat cu ce au scris foarte multi din contributori pentru ca are povesti de imigranti din Canada. Am rezonat in special cu povestea Gabrielei si am luat legatura cu ea. Apoi am decis sa devin membru si, in acelasi timp, sa ma dedic cauzei – sa ajutam si alti emigranti care scriu, sa ii sustinem, prin promovare, prin a crea un mediu adecvat in care sa se simta confortabil.
Cristian Bucur: Ce ma intreb eu acum: de ce a fost nevoie de aceasta asociatie a emigrantilor? Nu cumva punand “emigranti” astia asa pe toti intr-o asociatie … nu cumva i-am izolat de restul societatii?
Gabriel Casineanu: Acesta este un punct de vedere: poti sa spui ca i-am izolat de restul societatii. Dar eu vad exact din perspectiva opusa: pentru ca daca ii incurajam pe imigranti sa isi exprime punctul lor de vedere si ceea ce stiu, ii incurajam sa fie mai deschisi catre societate. Si societatea va intelege mai bine cum gandim, ce facem, cine suntem, si atunci putem sa cream aceste “poduri” de legatura. De asta am si numit prima antologie “Building Bridges” – pentru ca am vazut aceasta asocitatie ca un fel de pod intre imigranti si cei care sunt nascuti aici.
Si daca ne deschidem noi, poate se deschid si ei mai mult. Si poate ne intalnim undeva pe la mijloc ca sa cream un mediu in care toti sa ne simtim bine, sa colaboram, sa nu mai punem etichete: “Tu esti immigrant”, “Tu esti Canadian.” “Eu stau izolat, tu stai izolat.” Deci am creat asociatia asta mai mult ca un punct de conexiune, o punte de de comunicare.
Cristian Bucur: Cat de usor se pun etichetele astea “Tu esti immigrant”? Eu nu sunt in Ontario.
Gabriela Casineanu: Emanuel vrei sa raspunzi tu?
Emanuel: O sa raspund eu, apoi o sa-ti dau stacheta. Toti 3 suntem imigranti, am trecut prin experienta asta. Si probabil si cei care ne asculta cunosc foarte bine sentimentul.
Nu este usor, dar face parte din proces. Cand esti intr-un loc strain – si in general cand te asociezi cu alte persoane care trec prin sau au experimente similare – te ajuta, si va sustineti unii pe altii. Si asa we Grow Together (crestem impreuna). Care este si titlul celei de-a doua antologii publicata de IWA (dupa Building Bridges).
Gabriela Casineanu: Din punctul meu de vedere, da … auzim aceste etichete.
Pana sa scriu prima mea carte si sa lansez asociatia, am ajutat imigranti timp de 10 ani. Desi am fost inginer, am ales sa-mi schimb cariera catre coaching aici. Am lucrat timp de 10 ani cu oameni care isi cautau de lucru si vroiau sa inainteze in cariera lor – multi din ei erau imigranti. La un moment dat, am lansat si coordonat un program de mentorat, deci am recrutat si mentori pentru imigranti.
Am vorbit cu mentori care emigrasera de ani de zile in Canada. Ei spuneau ca inca simt stigma asta de emigranti; ca nu pot sa ajunga decat pana la un anumit nivel intr-o companie, pentru ca cei de mai sus ajuta sa promoveze mai mult Canadiani. Deci inca este aceasta eticheta, aceasta stigma, sa spunem. Si de-aceea vrem ca Immigrant Writers Association (IWA) sa schimbe ceva – ca imigrantii nu sunt doar o eticheta. Ei si scriu, pot sa scrie. Suntem oameni destepti. Majoritatea imigrantilor pe care i-am cunoscut in Canada sunt oameni foarte interesanti; poti sa ai discutii interesante cu ei. Deci vrem cumva sa schimbam ideea de a pune etichete, si sa vedem ca toti suntem de fapt fiinte umane.
Emanuel Petrescu: As mai adauga faptul ca am primit mult feedback pozitiv din partea departamentului de resurse umane care au citit antologiile publicate de IWA – unde contributorii sunt emigranti din Canada veniti din toate colturile lumii. Intamplarea face ca eu si Gabriela sa fim romani, dar nu te gandi ca sunt doar emigranti romani in asociatie; sunt efectiv din toate colturile lumii. Dupa ce au citit antologiile noastre, Departamentul de HR si managerii s-au relationat altfel cu emigrantii; i-au privit din alta perspectiva. Si asta e cheie, cum ii abordeaza initial cand vine vorba de recrutare in plan professional.
Cristian Bucur: Cam cati membri are asociatia?
Gabriela Casineanu: Avem 2 tipuri. Categoria A – suntem 30 de membri, care au toate drepturile listate pe website. Categoria B – avem 100 de membri, ei nu sunt atat de activi ca si Categoria A (care sunt mai devotati sa scrie, sa publice). Cei B urmeaza calea aceasta (scrisul) in paralel cu ce fac ei, nu toti vor sa fie doar scriitori. Deci avem in total 130 de membri acum.
Cristian Bucur: Sa presupunem ca cineva se inscrie in Categoria A in asociatie, ce avantaje are?
Gabriela Casineanu: Mai multe. Am pornit de la inceput cu idea sa facem doua categorii pentru ca am observat ca sunt unii – cum este Claudiu Murgan, cum sunt eu, mai sunt altii – care au deja carti publicate, si vrem sa le promovam, sa ne promovam mai mult. Deci cei din categoria A isi pot promova cartile si prin asociatie; in postarile pe social media ale asociatiei vorbim si de ceea ce fac cei din categoria A: au mai avut un interviu, au mai publicat o carte sau un articol,… Deasemenea, cand IWA organizeaza un webinar pentru toti membri, e gratuit pentru cei din categoria A, iar ceilalti platesc $10 pe webinar. Aceste webinare sunt mai mult ca sa ii ajutam sa invete partea mai tehnica – cum sa iti creezi un website ca scriitor, cum sa publici (daca vrei sa iti publici o carte), cum sa gasesti un editor, unde sa cauti informatii… Asociatia se axeaza mai mult pe informatii ca suport pentru membrii. Categoria A are access si la toate webinariile pe care le-am avut in trecut, pentru ca le-am inregistrat.
Emanuel: Sunt multe avantaje, evident. Dar as mai adauga si faptul ca au acces la noi, la ceilalti emigranti, la baza de date, si – cum a zis si Gabriela – la webinariile organizate de IWA dedicate membrilor. Pe langa partile tehnice, ei pot invata si ceea ce e legat de scris; structura unei naratiuni, de exemplu. Eu am participat la cateva si am invatat foarte mult, practic mi-am schimbat felul in care abordez si scriu un text, fie el fictiune sau non fictiune. Faptul ca ai acces si apartii unei comunitati e probabil e cel mai mare avantaj, pe langa faptul ca este si un canal de promovare. Ajuta de asemenea ca si noi, la randul nostru, suntem membri ai altor asociatii, avem canalele noastre de comunicare si legatura cu alte organizatii si oportunitati de promovare.
Sunt multi care au scris, au mult content, si nu este usor sa iti publici singur o carte: cum sa o pui pe Amazon, marketing (offline si online), participare la evenimente si asa mai departe.
Noi cu asta ajutam; ne sustinem membrii, ne ajutam intre noi si invatam unii de la altii.
Cristian Bucur: Cum se suporta cheltuielile de functionare? Pentru ca exista, evident, costuri. De unde are asociatia finantare?
Gabriela Casineanu: Membri care sunt de categoria A platesc 100 de dolari pe an si asociatia se sustine in special din aceste fonduri.
Weekendul urmator participam ca asocitatie la World On The Street Festival, un targ anual de carte in Toronto. Asociatia plateste pentru a avea o masa la acel targ, pentru a fi reprezentata acolo. Dar vom avea la vanzare si antologiile asociaitiei, si carti ale membrilor din categoria A. Avem dreptul sa le vindem cartile, pe langa cartile publicate de asociatie… deci mai aduce si asta un mic venit.
Cristian Bucur: Eu cred ca practic voi nu aveti nici un fel de finantare guvernamentala sau de alta natura.
Gabriela Casineanu: Pana acum nu. Asociatia este condusa doar de persoane care fac voluntariat. Deci nu am avut prea multi care sa ajute asociatia sa aiba mai multe programe. Dar avem in plan sa aplicam pentru fonduri de la guvern sau din alte surse ca sa cream mai multe programe pentru membri.
Emanuel: As mai adauga si faptul ca, asa cum eu am cumparat prima carte, mai sunt si altii care cumpara cartile pe care le publicam. As vrea sa cred ca si asta reprezinta un procent in bugetul asociatiei.
Gabriela Casineanu: Sa speram ca procentul devine putin mai mare.
Emanuel Petrescu: Din ce in ce mai mare.
Cristian Bucur: Voi faceti voluntariat. Adica voi nu traiti din asociatie.
Care este cea mai mare satisfactie pe care ati avut-o sau o aveti? Vreau deasemenea sa stiu daca au exista si momente in care ati spus, “ok, poate ca ar fi bine sa fac o pauza.”
Gabriela Casineanu: Ca satisfactie, multi care s-au inscris in asociatia noastra ne-au spus ca simt un sentiment de apartenenta, pentru ca si ei sunt emigranti. Au vazut o asociatie de emigranti si au zis “cred ca aici ma voi simti bine, ca sunt si altii care gandesc ca mine, care au trecut prin experiente similare.” Asta mi s-a parut satisfactia cea mai mare: sa vad ca am creat ceva apreciat de oameni, ne sustin, si mergem mai departe.
Deasemenea, cand am participat la acest targ de carte in Toronto in trecut, am vazut cati – inclusiv canadieni – se opreau la masa noastra: “Chiar vreau sa citesc carti scrise de emigranti, de diaspora.” Cineva cautase in tot targul si nu a gasit decat la standul asociatiei noastre carti despre diverse opinii, despre immigranti – deci am impresia ca este necesara aceasta asociatie, si asta ma bucura mult.
Au fost si momente cand am zis “imi ajunge.” Am pornit asociatia in 2018, sunt patru ani de atunci. Am condus-o doua mandate si acum vreau sa predau stacheta. De asta ne gandim ce sa facem, cum sa predau asociatia la altcineva ca o sa conduca mai departe ca presedinte.
Cristian Bucur: Emanuel?
Emanuel: Pentru mine, evident ca nu o sa ma focusez prea mult pe momentele in care iti vine sa sa renunti. Cum zicem noi pe romaneste – mai mult pe lucrurile bune, care evident sunt mai puternice decat momentele rele. Cu permisiunea ta, as vrea sa arat una din antologiile publicate de asociatia noastra ….
Cristian Bucur: Spune-i si numele pentru ca se difuzeaza pe radio!
Emanuel Petrescu: Este Grow Together, a doua anthologie publicata de Immigrant Writers Association (IWA). Coperta este foarte interesanta: are un copac, in partea de jos radacinile (de unde venim ca imigranti), apoi trunchiul care creste si infloreste (unde suntem acum).
Asta a fost prima antologie la care am contribuit si eu. Este un sentiment extraordinar. Dar am trait niste momente emotionante si cand am lansat-o, unde si ceilalti co-autori au avut posibilitatea sa citeasca din capitolele lor. Revin din nou la sentimentul de apartenenta, de a te regasi pe tine – ca emigrant – si in povestea altuia care a venit dintr-un alt colt al lumii. Dar cu toate astea, ne unesc multe aspecte la care nici nu ne gandim – la nivel emotional este un sentiment care nu poate fi descris.
Cristian Bucur: Haideti sa vorbim un pic si despre evenimentul aceesta din weekend. Puteti sa ne dati mai multe detalii: unde, cum, si cand?
Gabriela Casineanu: Este vorba de targul de carte Word On The Street Toronto Festival. O sa fie weekendul care vine, 11-12 iunie, 2022.
Ca asociatie, Immigrant Writers Asociation (IWA) o sa aiba un stand pentru sambata (12:00-19:00) si duminica (11:00-18:00). O sa avem la vanzare cele trei antologii anuale publicate de IWA pana acum, si carti de la cativa membri (care o sa fie prezenti). Deasemenea, informatii despre asociatie, cum poti deveni membru, sa colaborezi sau sa voluntariezi cu IWA.
Emanuel: Vom fi si noi acolo, un aspect foarte important. Multa lume poate este reticienta. Si chiar daca aude de noi, in momentul in care are posibilitatea sa interactioneze cu cineva din asociatie si sa discute, descopera mai multe si asa incepe prima relatie. Daca nu ma insel, multi membri actuali ne-au descoperit pe la targuri similare. Deci faptul ca vom fi si noi acolo, vom putea interactiona direct cu persoanele interesate, va fi probabil cel mai mare avantaj – pe langa ca vor fi disponibile si cartile, antologiile pe care le-am publicat si carti ale membrilor nostri.
Cristian Bucur: Sunt mai mult multi romani in asociatie?
Gabriela Casineanu: Nu sunt asa de multi. Unii au venit si au ramas, altii nu.
Membri nu stau tot timpul in asociatie. Categoria A ofera si posibilitatea de a contribui la o antologie.Daca apoi nu vor sa mai cotizeze pentru inca un an, devin automat categoria B.
Vreau sa mai adaug ceva legat de Word On The Street Toronto Festival (https://toronto.thewordonthestreet.ca). Anul asta se desfasoara la Queen’s Park. Inainte era la Harbourfront Centre, chiar pe malul lacului. Participa o multime de asociatii, edituri, autori, evenimente care se desfasoara in acelasi timp (citiri de carti, de exemplu). E un festival foarte dinamic. Pe website-ul lor spune ca este cel mai mare festival de carte din Canada.
Cristian Bucur: Nu l-ati luat in considerare pe cel de la Montreal. 🙂 Glumesc. Intotdeauna a fost rivalitatea astea intre Toronto si Montreal.
Gabriela Casineanu: Poate venim si acolo. 🙂
Cristian Bucur: Eu va multumesc foarte mult. Si v-as ruga sa transmiteti un mesaj ascultatorilor emisiunii Marca RO si celor care ne vor privi la Asociatia Jurnalistilor Romani de Pretutindeni din lume.
Gabriela: Mesajul meu este sa continuam sa ne exprimam punctele noastre de vedere si ideile, chiar daca alegem un format de fictiune, non fictiune, sau poezie. Este nevoie. Daca noi nu spunem ceea ce simtim, ce gandim, prin ceea ce trecem… altii nu vor sti! Suntem ca o cutie neagra, o cutie inchisa. Invitatia mea este sa fim cat mai activi, fie ca facem parte dintr-o asociatie, fie ca o facem pe cont propriu. Este nevoie ca oamenii … lumea intreaga are nevoie de mai multe opinii, ca sa ne intelegem mai bine unii cu altii.
Cristian Bucur: Emanuel?
Emanuel Petrescu: Mesajul meu ar fi unul CTA-oriented: sa mearga la Immigrantwriters.com (cu permisiunea ta, evident) si sa se inscrie la newsletter-ul nostru. Sa ne trimita un mesaj de salut, sa ne urmareasca pe social media. Sa ia legatura cu noi si sa ne spuna parerea lor, o idee, o sugestie, sau sa ne sustina. Deasemenea, pe website-ul IWA sunt si link-uri catre antologiile pe care le-am publicat si toate informatiile de care cineva interest ar avea nevoie. Acesta ar fi mesajul meu, unul de sustinere din partea celor care ne urmaresc si de a ne descoperi, pe noi evident cat si pe ceilalti membri – care vin din efectiv toate colturile lumii, cu un bagaj extraordinar.
Cristian Bucur: Eu va multumesc foarte mult si multa bafta la acest eveniment!
Gabriela Casineanu: Multumim.
Emanuel Petrescu: Multumim!
