“Cât mai multă depărtare înseamnă cât mai multă apropiere”

 

artanu 1Doru Cetățeanu: După atâta timp în muzică despre ce etapă a carierei tale îți face plăcere sa vorbești cel mai mult ?

Artan: Îmi face plăcere pentru că după atâta timp muzica românească dintr-o nesuferită și o “Cenușăreasă”cum îmi plăcea să arunc eu cu vorbe direct în ea, convins că mi-a distrus copilăria și tinerețea, canalele oficiale din acea vreme erau atât de filtrate încât nu are rost să deschidem acum discuția.

Doru Cetățeanu: Dorești să faci o analiză succintă a vremurilor în care trăim ?

Artan: Daca integrăm prostia și ororile trăite în cele de astăzi ar fi mult de discutat, nu putem rezolva problema în doi timpi și trei mișcări.Deocamdată, față de tot ce am pierdut noi, ceea ce am câștigat încă nu a ajuns la ceea ce am pierdut înanii ăștia de edificare a societății capitaliste, nu am reușit, noi românii, să punem la loc ce am stricat și am înlocuit un idealiluzoriu,oarecum infantil,unii ar zice ingenuu, dar s-au întâmplat prea multe lucruri rele, cu alte cuvinte, un ideal atât de iluzoriu cum ar fi comunismul s-a înlocuit cu unideal concret, ușor de atins aș zice eu, banul.Ușor de atins dar te și atinge. Să fim cinstiți, pe vremea comunismului nu vorbeam atât despre bani.Cine nu vorbeste mult despre bani,  este preferatul meu.Poate că mai găsim și alți oameni. Banii nu sunt preferații mei. Nu urăsc banii, dar îi consider înguști, imprevizibili și alunecoși .

Doru Cetățeanu: Care a fost aportul tău la crearea muzicii anilor ’80 la formația Timpuri Noi ? Pun întrebarea pentru că tu poți fi foarte caustic și foarte sarcastic.

artan1Artan: Da,mi-am adus și eu aportul în formula de creație, dar nu neapărat că aș fi fost “lyrics affairs”dar era și aproape cumva alegerea omului care chiar spune lucrurile și atunci este între niște limite, să spunem așa, dar rolul meu a fost de om foarte curajos de a spune multe tâmpenii la microfon și sub lumina reflectoarelor. Până la urmă, o bună bază de pornire cum a avut formația Timpuri Noi, adică un pachet format din muzică nouă, muzică modernă și nu la modă, dar în principal modern cu băieți de 20 de ani, cu idei, nu aș spune neapărat revoluționare, dar foarte periculoase și avangardiste cât ar fi o viață de om. Dacă am măsura importanța noastrădin cadrul anilor ’80, asta s-a vazut imediat după revoluție, când toată țara asta a văzut că noi suntem cei mai apropiați de cuvântul muzică și sunetul timpurilor și aproape de sunetul vremurilor cu mesajul ”ura Nea Nicu, jos comunismul”. Melodia ”Perfect” din anii ’80 care ne caracteriza și după ce a venit revoluția, această melodie ne-e propulsat în atenția românilor și dintr-o formație nervoasă, neliniștită, intransingentă, care mușcă, care roade, care țipă, lovește, care nu are astâmpăr și care s-a luptat cu vechiul sistem devenită preferata main-ului, invitata tuturor ocaziilor, inclusiv tăieri de moț.Noi am fost înlocuiți, repede nefiind ”îndeurechea”, ”îndeauzul” și îndemânarea întregului popor românesc, dar tot nu ne-am pierdut rolul și nici avântul.Nu mai sunt subiecte atât de periculoase astăzi. Noi tot nu ne-am pierdut rolul și avântul. Mi s-a părut într-un timp un subiect foarte periculos apropiat ca stil și ca “ape care se scaldă”adică subiecte favorite “apele cele mai înmiresmate”ar fi fost cum era comunismul pe atunci, biserica astăzi. Dar suntem prea bătrâni ca să ne mai luam și nu ne șade bine acum să smotocim acest subiect și dacă vedem că lumea este fericită așa cum este, o lăsăm fericită.

Doru Cetățeanu: In ultimul sfert de secol a apărut în Romania câte o biserică în medie la 4 zile așa că ce să mai vorbim!

Artan: Mai puține școli, mai multe biserici, mai puține spitale, mai multe farmacii. Spitalul este sănătate profesională, iar farmacia este sănătate după ureche. Dacă nu pot sa mă duc la școală, mă duc la biserică că sunt șanse egale!

Doru Cetățeanu: Urmează într-adevar proiectul acesta cu Partizan și Timpuri Noi?

Artan: Noi am reușit să ne strângem, risipiți în două formații. De curând, am reușit să dăm două concerte cu două formații pe scenă și desigur pentru că s-au întâmplat foarte multe lucruri, nu se pot numi amândouă Timpuri Noi.Aș face o paralelă care este că după ani și ani de zbucium o familie care a divorțat prin maturizare chiar și cei mai aprigi tineri furioși (există termenul pentru cei din anii 50) se poate pe masură ce trece timpul să ne transformăm în niște maturi nefurioși, prietenoși și înțelegători .

artanuDoru Cetățeanu: Hai să trecem acum la ce s-a organizat la New York de către Institutele Culturale din țările foste membre ale blocului comunist cu formații din acea vreme care au fost precum voi antisistem și câteva impresii despre America de nord.

Artan: Au participat formații din Bulgaria,Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria și din spațiul sovietic, nu numai sateliți. Acolo am văzut cine au fost eroii anticomuniști din ”pop arts” în muzica din acele vremuri. ”Pop arts” este un context foarte mare. Nu vă pot spune cât de interesant a fost văzând pe un fel de Timpuri Noi din Polonia sau din Cehia. Erau exact ca noi, de aceeași vârstă, deci vă dați seama că am avut traiectorii paralele și fiind mai obscure nu aveam cum să știm unii de alții. Și acum, culmea, ne-am întâlnit în Manhatan toți ăștia cei nealterați să spunem. Cei mai nealterați, chiar ăia singurii care intraserăm în dedulcirea de ”main Stream” era Timpuri Noi din România!Ceilalalți erau exact așa cum i-a făcut țara și comunismul lor.Într-un cuvânt au rămas mai experimentali decât noi! Ne-a părut extraordinar de bine că și americanii au ținut să intre în contact cu noi și ne-au spus cuvinte foarte frumoase, pe care doresc să nu vi le spun din modestie.

Doru Cetățeanu: Poți să transmiți ceva românilor canadieni, pentru că ați performat și la Toronto cu acea ocazie și este posibil să mai ajungeți acolo.

Artan: Îmi doresc foarte mult să ajungem în fața canadienilor români sau românilor canadieni, foștilor noștri prieteni cu care nu ne-am mai vazut de atâta și atâta amar de vreme, pentru că experiența de la Toronto ar face pe orice om oricât de gheață ar fi să vrea din nou să vină acolo pentru că, funcționează foarte mult distanța asta foarte mare care mărește temperatura, mărește dragul și mărește interesul. Cât mai multă depărtare înseamnă cât mai multă apropiere (nu știu cum vine asta) și pentru asta am dori să mergem la dânșii.