French-Immigrant

Prima parte o puteti găsi aici: Emigrant in țara ta

Trebuie să recunosc faptul că perioada imediat următoare sosirii mele, am petrecut momente frumoase. O mulțime de călătorii la mare, mai ales în Bulgaria, unde stațiunea Sunny Beach oferă servicii bune și o atmosferă relaxată.
Deși traficul din București este foarte dens și animat, este totuși util să ai o mașină mai ales dacă ai în program vizite prin țară, la mare sau la munte și bineînțeles prin Europa. Soluția de a închiria o mașină pe loc este cea pe care am ales-o, însă atenție, companiile mari care au și asigurări bune și cu care se poate călători ușor în afară au prețurile cam de două ori mai mari decât cele din Canada sau SUA.
Inițial, am mers direct la o companie foarte cunoscută cu sediul la parterul hotelului Intercontinental din București unde mi s-a oferit un preț de aproximativ 80 de euro pe zi, ceea ce mi s-a părut exagerat. Ideea care i-a trecut prin minte a fost să contactez sediul canadian al companiei și să fac o rezervare prin telefon exact în aceeași locație. Strategia a fost câștigătoare, prețul obținut fiind jumătate din oferta inițială. Am aflat și motivul pentru care diferența a fost atât de mare, în România, majoritatea companiilor cunoscute sunt francizate, astfel nu depind neapărat de firma mamă. Această situație este valabilă chiar și în cazul băncilor, ba chiar până și cunoscutul magazin IKEA a fost în aceeași situație până când a fost răscumpărat de către firma principală.
După aproximativ două luni de relaxare, a venit și momentul în care trebuia să iau și o decizie la nivel profesional, era oare momentul să revin în Canada sau poate că mediul de afaceri din România care ”duduia”, oferea oportunități nebănuite. Am ales cea de-a doua variantă, având chiar și planul de a lansa o afacere care în România era încă neexplorată.
Panourile fotovoltaice erau la foarte mare căutare în mai multe țări europene și în Statele Unite, însă în România lucrurile erau într-o fază incipientă ca să nu spun inexistentă. În plus, exista și perspectiva fondurilor europene care puteau reprezenta un atu important.
Dacă în Canada, constituirea unei firme, de orice tip, se face fără probleme pe internet, în România primul popas este la ONRC (Oficiul național al registrului comerțului), unde se depun actele necesare consituirii unei firme. Tot aici este și locul în care se pot schimba profilurile unei firme deja existente, așa numitele coduri CAEN de activitate. O particularitate față de ceea ce există în Canada ar fi că aceste coduri se respectă cu sfințenie în România în timp ce pentru canadieni sunt mai degrabă orientative.
Prima mea vizită la ONRC a avut ca scop recoltarea formularelor și a listei cu documente, după care sunt necesare vizite suplimentare pentru depunerea documentelor. Astfel, statul la coadă devine o preocupare a viitorului afacerist. Evident că aici este doar punctul de plecare, cozi fiind în egală măsură și la fisc, administrația financiară și cam oriunde se eliberează hârtii.
După completarea formularelor și anexelor, am revenit plin de optimism la sediul ONRC. De la intrare te șochează grămezile neregulate de oameni în jurul ghișeelor deschise. Paradoxal, există totuși un sistem electronic de eliberare de tichete de ordine, însă nu este folosit, motivul fiind unul halucinant; fiecare dintre cei care stau la coadă cunosc un funcționar și vor să se prezinte direct la acesta fără riscul de ajunge la altul. Motivul este simplu, dacă ai ”deschidere” la un funcționar, vizitele se răresc, în caz contrar revii până când dosarul este complet. Majoritatea celor de la coadă sunt, de fapt, avocați tineri, fără experiență în tribunale și care-și petrec zilele la cozi. Sunt angajați ai diverselor firme sau colaborează cu anumiți contabili, astfel scutesc clienții de o pieredere inutilă de timp. Cu toate astea, doamnele de la ghișeu îi mai refuză și pe ei, mai rar totuși decât un începător care devine, fără echivoc, o victimă sigură a vampirismului birocratic. Printre ”piesele de rezistență” ale doamnelor de la ghișeu se numără dosarul cu șină, absolut obligatoriu, și timbrele fiscale care, ați ghicit nu se vând în clădire și nici în exterior. Se pot însă procura din fața clădirii unde sunt puse la dispoziție de niște oameni cumsecade care le vând la 5 lei în loc de 1. Dar ești fericit că le-ai găsit, indiferent de prețul plătit, merită!
(va urma)