Nu sunt mârlan. Nici un mitică fin pe terase care vorbeşte despre elite şi prostie. Nimic dintr-astea, am o luare de parte aberantă, îmi place Patapievici şi nu dau doi bani pe Boia, îmi plac des şi câteodată Liiceanu şi Pleşu(de la amândoi aştept mai multă operă şi mai puţin mitică), îl iubesc pe Noica.
Patriotism înseamnă să îţi iubeşti ţară şi naţionalism înseamnă să-i urăşti pe ceilalţi, citează foarte frumos doamna Sandra Pralong. Nu este o problemă patriotismul, genetic suntem predispuşi să ne iubim genele, să ne sfinţim înaintaşii care ne-au dat viaţă şi limba, urmaşii care ne continuă viaţa genetică. Din credinţă sau pur şi simplu pentru că gena este egoistă cum contestabil şi bine ne spune Richard Dawkins.
Deci, este foarte uşor să fii patriot şi vine din înclinaţie genetică dar aici scriu despre patriotismul pe care îl admir. E unul simplu care te face să te întrebi ce poţi face pentru ţară şi nu ce ţara (o ţară săracă şi obidită cum este România) poate să facă pentru tine.
Ţara ca o pradă, oare Marin Preda ar fi fost mândru să asculte această comparaţie?
Patriotism înseamnă să iubeşti lucrurile fantastice pe care le-a produs România, de la George Emil Palade la Brâncuşi trecând mereu peste piscul Eminescu şi în acelaşi timp să urăşti leprele fără să urăşti ţiganii, să urăşti hoţia fără să urăşti ungurii şi să vomezi pe ipocrizia politică fără să dai vina pe Soros. E foarte simplu. Dacă ţara face o prostie scrie, ieşi în stradă, votează, încearcă să o corectezi. Să nu fii părinte tembel, să faci educaţie explicând că singura diferenţă între oameni este competenţa şi integritatea şi să pui semnul de egalitate între un homosexual negru budist şi tu, albul creştin hetero. Îndeamnă copilul la citit şi note bune, la sport şi viaţă integră. Vaccinează-ţi copilul.
Şi asta nu pentru că eşti politically corect ci pentru că este pur şi simplu corect, la fel de corect ca atunci când ceri să nu fii minţit, furat, distrus sau omorât. Este pur şi simplu corect faţă de copilul tău să îl vaccinezi, vaccinul administrat la timp a mărit de cinci ori populaţia omeniri în ultima sută de ani. Şi este corect să ai o atitudine onestă, cerând ajutor când ai nevoie de ajutor, ajutor de la cei care sunt mai buni ca tine.
Scade media IQ a ţării? Pleacă multe intelecte deosebite dar ceva e pozitiv în ultimii ani, am început să fim cunoscuţi ca informaticieni, conducătorii sunt invitaţi în companii alese, şi se îmbunătăţeşte atitudinea faţă de noi. Cei care pleacă, mulţi pleacă într-un proces de reeducare civică în ţări mai avansate cultural şi tehnologic. Această reeducare îi face să le dispară penele de rasism, homofobia, boanghenismul şi în câţiva ani, mulţi sau puţini, se privesc în oglindă şi realizează.
S-a întâmplat ceva cu ei, cu noi.
Realizează că au devenit mai buni şi aici poate începe patriotismul diasporei. Realizează că trebuie să explice devenirea lor în mai bine, celor din ţară. Stau la cozi imense să împingă înainte un preşedinte care reprezintă Vestul mai bine. Nu mai cred în tirade anti-sorosiște şi cred în multă educaţie şi multă muncă. Spală mai des vasele în casă, fac mai des curat şi încă odată, puterea exemplului, care i-a făcut oameni mai buni aici, unii, vor să o transmită înapoi spre ţara.
Vorbim statistic. Şi aici sunt sorosiști, hiperboreeni, dacomani. Dar procentul e sfidător de mic pentru că învăţăm repede ce e bun şi începem să credem în ştiinţă, în demonstraţie logică şi în educaţie. Şi ăsta ar fi pentru mine patriotismul diasporei, întoarce-te cu faţa aspre ţară şi dă înapoi ceva din ce ai primit aici trăind în diasporă, simţ civic, integritate profesională, soluţii de progres economic şi social. Business.
Ăsta e probabil patriotismul adevărat şi nu hăulitul cu pumnul în piept sau pupatul de moaşte de tot felul de strigaci. Te-ai născut în România, fă ceva pentru ţara aia. Plantează un pom. Vorbeşte despre ţară şi trimite turişti din jurul locului tău de muncă.
Scrie-ţi eulogia care ţi-o doreşti la sfârşit şi poartă-te în viaţă ca să se întâmple să fie crezută când este citită de altul.