În țara în care niciun expert în drept al Universității de Vest din Timișoara nu îndrăznește să își dea cu părerea despre teza de doctorat a doamnei Laura Codruța Kovesi, momentele de bucurie nu abundă. Dacă ai o situație financiară bună, îți poți permite luxul de a te închide în România ta și a de privi spre exterior cu detașare, saracasm, amuzament, milă, după sufletul și ficații fiecăruia. Dacă nu ești în prima categorie, sportul rămâne una dintre puținele surse de bucurie intensă (la nivel general), de alinare, de identificare cu sentimentul patriotic, până la urmă, de amăgire că nu e Dracu așa de negru.
Mare e grădina Domnului și mulți sar gardul mânați de plăcerea de a da cu nori în sportivi. Se mai găsește încă pe internet conferința de presă în care Hagi explica faptul că fotbalul românesc e pe ducă. L-am luat atunci în râs, în glumă, peste picior și ne-am încruntat că nu pusese virgula la locul ei, deși mesajul era clar, concis și extrem de serios.
Ne-am supărat intens pe Gheorghe Popescu pentru că, deși presupusa pagubă a fost returnată Statului Român, eram toți preacinstiți și ne-a deranjat intenția. Ne-am supărat cu tot tacâmul și arsenalul de epitete: trădător, mafiot, hoț, pușcărioș, penal, etc. El, fostul căpitan al Barcelonei a trecut peste ecest episod cu discreție și fără a uita România și limba română, cu toate că avea oferte în acest sens.
De ceva vreme, Simona Halep e și ea împodobită cu fel de fel de înjurături, acuze, jigniri pentru că e abia a cincea jucătoare de tenis a lumii, ori asta nu e performanță, e contraperformanță. Lista poate continua. Sunt mulți sportivi care au devenit sporadic sau constant, destinatarii unor agresiuni aruncate temeinic din tastatură.
Sâmbătă, Didi Prodan merge pe ultimul drum. Fotbalistul care a jucat la Mondialul din 1994 nu a reușit să dribleze și să fenteze moartea. Azi i se aduc laude. Dar ce i-am adus ieri? Ce i-am adus alaltăieri? Sigur, nu laude, pentru că nu știam că de sâmbătă, nu va fi mai fi. Vă imaginați cum ar fi să nu mai dăm cu noroi în sportivi și să ne bucurăm de ei cu adevărat atâta timp cât sunt printre noi?
Vă imaginați cum ar fi să dăm liniștea mai tare, să dăm mai încet această cacofonie stridentă de acuze fățarnice împotriva unor oameni care nu ne datorează nimic?
Dumnezeu să-l ierte!
Dumitru Prodan, 1972- 2016