poza art lucretiaSi iar a sosit vara, luna lui cuptor, care este asteptata cu mult drag de catre toți romanii care macar odata au participat la Picnicul anual, organizat de Biserica Sfanta Treime, si a făcut ca această sarbatoare sa devină o tradiție, de peste 26 de ani.

Asadar, pe 4 iulie 2015, am reusit sa adunam la un loc, in frumosul Stanly Park, peste 300 de romani si prieteni canadieni, din Vancouver si imprejurimi. Timpul a fost frumos, insorit, si se spune ca insusi Dumnezeu zambeste oamenilor cand apare soarele. Minunatele sarbatori romanesti sunt cele care ne poarta in lumea amintirilor si a unei lumi de basm.

Pastram prin ele farmecul unei Romanii uitate, aceea a traditiilor si a copilariei. Gusturi, culori, zambete, sentimente, se aglomereaza toate si ne duc intr-o fermecatoare existenta imaginara, dupa care tanjim inca. Fara zilele de sarbatoare, strainatatea ar putea fi mai cruda. Asa se face ca incercam, in fiecare an, prin aceste “sarbatori campenesti” sa pastram spiritul de sarbatoare pe care l-am luat cu noi fara sa vrem, atunci cand am plecat din tara natala.

Dis-de dimineata, cativa dintre credinciosii nostrii, au inceput sa vina, nu putini dintre ei imbracati in preafrumosul strai romanesc, pentru amenajarea locului de picnic. Munca nu a fost usoara: s-au intins corturi, s-au instalat gratarele, s-au aranjat mesele, scaune pe iarba, iar printre copaci baloane tricolore, benzi si panglici tricolore si un bener mare pe care scria : HOLY TRINITY ROMANIAN ORTHODOX – incadrat de o parte si alta de stegurile Romaniei si Canadei.

Mancarea traditionala (micii si gogosile) alaturi de alte platouri frumos aranjate pline de diversitate cromatica, display-uri apetisante si arome exotice imbietoare, donatii din partea catorva doamne talentate in ale bucatarii, alaturi de muzica si dansuri romanesti, au imprimat o atmosfera de sarbatoare si fratie, chiar daca nu toti participantii se cunosteau, multi dintre ei veniti de la zeci de km departare. Ne bucuram sa vedem fețe noi, familii tinere, venite de curand in Canada, care vin sa se roage impreuna cu noi, la biserica, si apoi sa petreaca, sa schimbe cateva vorbe in romaneste.

Asta ne da puterea de munca si ne intareste vointa de a continua. Atmosfera a fost extrem de deschisa, nu s-a impus o tinuta rigida, de protocol, pentru ca acolo, in parc, unde s-a organizat petrecerea, protocol insemna “asa cum simtim noi ca ne este bine”; adica, tinuta casual, exprimare libera, problemele discutate intr-un limbaj simplu,direct si la obiect. Tot asa de bine s-au simtit si copii care nu au avut restrictii la joaca, la spatiu, la zbenguiala si cu greu au fost convinsi de parinti sa lase joaca, sa plece acasa, odata cu lasarea serii.

Da, totul a fost frumos, antrenant, amuzant, intr-un cuvant, a fost o reusita. De aceea efortul, as spune urias al organizatorilor, se cuvine a fi apreciat in egala masura. Caci pentru aceasta reusita s-a muncit mult, perseverent si organizat. Voluntarii au fost cei pe umerii carora a stat greul acestei reusite, ei si-au jertfit timpul, nu au pregetat nici-o clipa sa se ofere voluntar pentru aceasta munca in folosul obstesc al Bisericii si deci in slujba Domnului, care va cantari la fiecare faptele, la vremea cuvenita.

Nu-i voi nominaliza pe toti cei care si-au facut datoria cu abnegatie, si de aceea ei isi vor lua plata de la Domnul, nu de la oameni. Sa ma ierte Domnul ca voi face totusi o exceptie si anume: dna. Mihaela Mardare-Presedinta Comunitatii de Femei care a coordonat meniul pe internet, apoi trebuie sa mentionez si pe doamnele Gabriela Costea si Elena Constantin, doamne care au raspuns prompt tuturor cerintelor invitatilor, traind din tot sufletul evenimentul.

Aceasta sarbatoarea organizată de Biserica Sfanta Treime din Vancouver, pastorita de parintele Nicolae Lapuste, cel care cheamă fiii duhovnicesti la întalnirea cu Dumnezeu, la viața de sfințenie, demonstrează încă o dată ca Biserica a fost, este şi va fi ,,maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii şi unitatea etnică a poporului’’, cum spune marele poet naţional Mihai Eminescu.

In încheiere aş dori sa trimit gandurile mele bune spre toate zarile lumii pe unde se afla raspandit neamul nostru, pentru ca voi aratati lumii, profunzimea si frumusetea sufletului romanesc si-i pregatiti pe urmasii vostrii sa faca la fel.

Bunul Dumnezeu sa aiba grija de noi toti!

Dorina Cornelia Aldea -Vancouver