Cu prilejul împlinirii a 165 de ani de la Unirea Principatelor Române, președintele Academiei Române a dorit să aducă în prim planul atenției publice rolul esențial jucat de Alexandru Ioan Cuza în realizarea unirii și în modernizarea statului modern.

Alocuțiunea evidențiază și exemplifică multiplele valențe ale activității „domnului Unirii“, desfășurată pe parcursul a doar 7 ani, și conturează un portret de „părinte al patriei“ care s-a manifestat ca unificator, obținând recunoașterea dublei alegeri și recunoașterea unirii de către Marile Puteri, ca organizator prin crearea marilor instituții naționale unice, și ca modernizator, căci în timpul domniei sale au fost făcute reforme esențiale precum reforma agrară, reforma școlară, organizarea administrativ-teritorială. Alexandru Ioan Cuza a fost, de asemenea, un constructor de edificii, un mecena, ctitor de așezăminte culturale, precum primele două universități moderne, la Iași și la București. „Erou al poporului său“, mai ales al țăranilor, cărora le-a dat pământ, Cuza a fost și un protector al românilor din provinciile românești aflate sub dominație străină, pe care i-a pregătit pentru unirile succesive ce aveau să vină, și în același timp a fost un vizionar, a avut în plan sistemul monetar național și Banca Națională, autocefalia Bisericii Ortodoxe Române, independența absolută a țării, noua Constituție și, nu în ultimul rând, crearea Academiei Române.
Academia Română