Am avut ocazia să-l întâlnesc pe John Florescu cu doar câteva zile înainte de lansarea oficială a celui mai nou documentar produs de el și echipa sa: „Regele Mihai: Drumul către casă”. Multe sunt cuvintele ce pot fi adăugate prezentării acestui proiect istoric, însă, ne-am rezumat doar la câteva idei principale.
Vorbind despre realizarea noului film, John Florescu a menționat importanța documentului istoric prin prisma interviurilor video realizate de el. “În esență, în 2016, am făcut un film de o oră despre Regele Mihai, care a acoperit perioda vieții sale până în anul 1948, de la nașterea lui până în ‘48, când a plecat, la începutul lunii ianuarie din România. Când cercetam acest lucru, am fost surprins de cât de interesantă a fost viața lui, nu doar până în ‘48, ci chiar până la sfârșit. O viață foarte diferită după ‘48. O viață interesantă, uneori dureroasă, aș spune, și am avut mult material, pentru că l-am intervievat pe rege în 2003 la Palatul Elisabeta din Bucureşti, pe parcursul a două zile. Un interviu foarte lung, multe ore. Îmi spusese niște lucruri extraordinare pe care nu am putut să le punem în primul film.
Așa că timpul a trecut și câțiva ani mai târziu am spus: de ce nu facem ceva? Și într-o conversație cu History Channel, am decis să facem ceva despre anii exilului. Și așa a început totul. Scheletul, coloana vertebrală a acestui film este interviul video pe care l-am făcut în 2003. A fost înregistrat atunci, am dus casetele la Los Angeles, le-am lăsat să stea acolo timp de aproximativ 12 ani și mi-am spus: de ce nu fac ceva cu aceste lucruri? Sunt super interesante. Așa că am făcut un film în 2016, care acoperă perioada vieții sale până la plecarea lui din România, din Sarnia, în ianuarie ‘48. Și acum pleacă cu același tren și continuăm cu povestea din ‘48 până la finalul vieții sale.
M-am uitat la filmări zilele trecute și, în lumina actualului context politic, la momentul respectiv, i-am pus regelui o întrebare: care este diferența dintre rege și președinte? Și a descris cum a văzut el aceste rolurile. A explicat, de exemplu, că nu suntem puși acolo pentru a câștiga bani, nu am fost acolo pentru a fi realeși, ci doar ne-am născut în funcția noastră. Și a descris acest lucru ca un antrenor, ca un arbitru care are fluierul într-un meci de fotbal și care fluieră, moment ce-i face pe toți să se oprească și să spună: nu, nu este în ordine să facem aceste lucruri. Trebuie să primim feedback-ul nostru pe teren și să decidem în mod responsabil asupra lucrurilor hotărâte. Cred că este o observație foarte potrivită.”
În discuția noastră am ajuns la concluzia că un astfel de film poate fi un manual alternativ de istorie, mai ales că cititul documentelor, cititul cărților de specialitate este o problemă la nivel mondial. “Când zbor peste Atlantic, când plec din Statele Unite”, continuă să ne povestească John Florescu, “de obicei iau zborurile târzii în noapte. Există unul care pleacă din New York la miezul nopții. Și din moment ce nu dorm atât de mult în timpul zborului, de obicei merg pe culoarul avionului și văd ce fac oamenii. Și, de obicei, toată lumea are tablete și telefoane, sau se uită la un film. Sunt întotdeauna uimit de cât de puține persoane au cărți și citesc. Nu cred că oamenii mai citesc cărți. Îmi amintesc că am fost invitat de dl. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, să vin la o discuție. Îl așteptam în anticameră. Erau toate aceste cărți pe masă. I-am spus când a ieșit: mă bucur să vă văd. Dar lucrul trist este că …. oamenii nu mai citesc cărți în zilele noastre.
Și cred că este adevărat, cred că se mai citesc cărți, dar nu așa cum o făceam odinioră. Adică, oamenii pot citi o carte pe Kindle sau ceva de genul ăsta, dar cred că numărul efectiv de cititori pentru un material de fond a scăzut. Obișnuiam să facem în Statele Unite interviurile noastre lungi cu politicieni, politicieni importanți. Dar în zilele noastre nimeni nu mai petrece așa mult timp în fața televizorului pentru a urmări un interviu cu un politician. Îi vor acorda poate 15, 20 de minute și cam atât.”
Am adus în discuție problema mornarhiei, a celei care ar fi putut, sau nu, să aibă un viitor în România, a monarhiei la nivel mondial în secolul 21. Iată ce a răspuns John Florescu: “Știți, sunt puține țări în Europa care au avut monarhii constituționale, de exemplu în Spania, Anglia și Belgia au găsit o modalitate de a găsi un rol util pentru rege. Cred că acel moment a trecut pentru România pentru că, evident, regele era plecat de atâta vreme. Și-a trăit cea mai mare parte a vieții în afara României. 40 de ani de comunism a schimbat România. Mulți oameni nu credeau că România a avut un rege. Vorbeam la un moment dat cu avocatul regelui din Geneva și mi-a spus că atunci când regele s-a întors prima dată în România a fost o situație neplăcută pentru că a fost respins, nu a putut intra în țară și asta s-a întâmplat de două sau de trei ori. Dar el a subliniat că triumful momentului a fost acela că s-a făcut mult zgomot și oamenii și-au dat seama: uau, avem un rege!
Cred că Regele Mihai era un mare patriot. Cred că era foarte aproape de rădăcinile sale religioase, mai ales pe măsură ce a înaintat în vârstă și cred că a văzut cinismul care se strecurase în România. El a descris în interviul din 2003 cum oamenii care trăiau în societăți de control, chiar și în cadrul familiilor, au fost întorși unul împotriva celuilalt. Și cred că, într-un fel, a văzut țara ca fiind profund deteriorată din acest motiv, iar speranța lui era să încerce să facă ceva. Într-un final a reușit să se întoarcă în ‘97 și a reușit să-și ajute țara cu intrarea în UE. În cele din urmă, a ajutat țara cu NATO, așa că a revenit cu o contribuție pozitivă la această țară.
Cred că a fost un plus enorm pentru el. Sunt un străin, evident, dar sentimentul meu este că i-a fost greu să se mute înapoi aici și cred că a simțit că țara mai are un drum lung de parcurs. Cred că a văzut o oarecare valoare pentru un fel de monarhie constituțională și cred că într-un anumit fel a crezut-o. Dar timpul trecuse. Și așa că acum, chiar și în marile monarhii constituționale din lume, ne vom pune întrebarea dacă în Anglia, de exemplu, după ce regina moare, urmașii săi vor fi capabili să mențină ceea ce a însemnat acea monarhie pentru poporul englez?”
NOTĂ: John Florescu este fiul istoricului Radu Florescu şi descendent al unei vechi familii boiereşti din Ţara Românească. A studiat istorie, politologie, filozofie şi economie la Boston College şi la Oxford. Timp de 17 ani a fost Preşedintele „David Paradine Television Inc.” din Statele Unite ale Americii. A produs peste 150 de ore de emisiuni de televiziune pentru reţele precum CBS, HBO, BBC, The History Channel, Discovery-Times, PBS, Disney. A intervievat şase preşedinţi ai Statelor Unite. În prezent, conduce filiala din România a firmei de PR şi consultanţă Centrade. Este fondator al Chainsaw Europe. (FFIR)
Mădălina Corina Diaconu
