De Lucreția Berzintu
De mai bine de cinci decenii, Congresul Mondial al Poeților (WCP) a fost un simbol viu al dialogului și păcii prin poezie, adunând voci de pe toate continentele pentru a celebra puterea cuvântului. La conducerea sa se află Maria del Pilar Martinez Nandin, poetă mexicană și lider cultural care face parte din organizație de 18 ani. Sub președinția sa, WCP continuă să își mențină misiunea: de a promova înțelegerea reciprocă, creșterea spirituală și conexiunea umană într-o lume fragmentată. În urma succesului celui de-al 44-lea Congres Mondial al Poeților, desfășurat la Monterrey, Mexic, Maria del Pilar Martinez Nandin reflectă asupra rolului durabil al poeziei în secolul XXI.
Iată un interviu cu Doamna Maria del Pilar Martinez Nandin:
- Întrebare (Î): – Dna Matinez, conduceți una dintre cele mai respectate și longevive organizații poetice din lume – Congresul Mondial al Poeților. Cum ați descrie pe scurt misiunea acestui Congres, la mai bine de cincizeci de ani de la înființare?
Răspuns (A): – Cred că misiunea WCP este de a face din scris memoria umanității, iar poezia poate încapsula tratate și studii complexe în versuri simple. Mai mult, în diferite limbi, putem descoperi un mediu și o cultură care sunt atât nefamiliare, cât și foarte asemănătoare cu ceea ce caută toate ființele umane: să ne recunoaștem emoțiile și să transmitem sentimente și, utilizând sensibilitatea noastră, să găsim empatie cu ceilalți.
- Î: – Sunteți membră al WCP de 18 ani. Ce v-a atras prima dată la această comunitate poetică și cum v-a transformat propria călătorie ca poet?
R: – Ca profesor de literatură și limba spaniolă, am devenit interesată să mă alătur unui grup axat pe alte limbi pentru a dobândi o mai bună înțelegere a literaturii universale.
- Î: – Cel de-al 44-lea Congres Mondial al Poeților a avut loc recent la Monterrey, Mexic, reunind 120 de poeți din 19 națiuni. Din perspectiva dumneavoastră de președinte global, cu ce a contribuit această ediție la spiritul și continuitatea WCP?
R: – Cred că la recentul Congres desfășurat la Monterrey am contribuit cu un sentiment de solidaritate și unitate care a fost îmbogățit și consolidat de faptul că am avut parte de un Congres foarte prietenos, unul bogat în calitatea expresiei poetice. De asemenea, am integrat artele, cum ar fi pictura și alte forme de expresie spirituală. În plus, am avut ocazia să aflăm despre carierele unor scriitori renumiți din întreaga lume și am depășit bariera lingvistică utilizând traducerea simultană în unele prezentări.
- Î: – WCP promovează pacea, înțelegerea între națiuni și dialogul cultural prin poezie. Într-o lume marcată de conflicte și diviziuni, cum poate poezia să servească în continuare drept punte pentru reconciliere și speranță?
R: – În cadrul WCP #44, am atins o mai bună înțelegere unii față de alții. Nu există nicio îndoială că granițele se dizolvă în căldura unei îmbrățișări. Ne-am reunit cu colegi reprezentând 19 națiuni diferite, toți discutând despre sentimentele pozitive și valorile semnificative ale umanității. Prin urmare, cred că obiectivul de a promova o coexistență pașnică și îmbogățitoare a fost atins cu succes.
- Î: – Ați întâlnit și ați colaborat cu poeți de pe toate continentele. Ce esență comună ați descoperit între poeți, indiferent de cultură sau limbă?
R: – În timpul călătoriilor mele pe continentul american, Europa și Asia, am întâlnit la colegii mei poeți dragostea lor profundă pentru înțelepciune; scrierile și filosofia lor mă uimește. Mai mult, am experimentat sentimentul de grijă față de planetă și sunt continuu surprinsă de modul în care contribuie la această cauză și de modul în care facem împreună ca Pământul să fie un loc mai bun de trăit.
- Î: – În calitate de președinte, cum reușiți să păstrați unitatea și spiritul viu al WCP într-o lume literară din ce în ce mai diversă și condusă de tehnologie?
R: – Cred că va fi crucial ca consiliul WCP să selecteze țara sau locațiile evenimentelor, asigurându-se că există un președinte gazdă cu o echipă competentă pentru a valorifica tehnologia în favoarea evenimentului. Această persoană ar trebui să fie organizatoare și să mențină un contact strâns cu voluntarii care pot ajuta, facilitând o desfășurare lină a evenimentului. Când ne înțelegem cu toții, se obțin rezultate mai bune; eu am fost doar președinte gazdă.
- Î: – Mulți scriitori cred că în era inteligenței artificiale, poezia a devenit un act de rezistență spirituală. Împărtășiți această opinie?
R: – Sunt îngrijorată de Inteligența Artificială. Numele ei poartă un sentiment de irealitate, ceva ce nu este. Poezia nu poate fi doar un mozaic de opinii; trebuie să fie o expresie directă a spiritului. Cred că, din moment ce spiritul, mintea și rațiunea sunt ingredientele umane principale, individualitatea este dreptul nostru, iar poezia trebuie să rămână individuală, personală și autentică. Deși poate fi reprezentată artificial ca o imagine, nu poate fi cuvântul pe care inima îl dictează.
- Î: – În opinia dumneavoastră, care este rolul poetului în secolul XXI? Mai are cuvântul puterea de a trezi conștiințele, așa cum o făcea odinioară?
R: – Cred că poeții au o misiune atemporală, una pe care nu o putem abandona: „să facem din cuvinte un adevărat instrument de comunicare”. Fără poezie, Cuvântul este deposedat de podoabele sale, lipsit de sensul interior care sălășluiește în inimă. Poeții vor continua să existe pentru că atâta timp cât există ochi să citească, scrisul trebuie să persiste.
- Î: – Din perspectiva WCP, cum este percepută poezia românească? Ce impresii au lăsat poeții români la congresele trecute?
R: – Poeții și artiștii români au făcut o impresie pozitivă la WCP #44. Au fost chiar însoțiți de Consulul României, care a inaugurat expoziția de artă. Poetul și artistul, care s-a remarcat ca un prieten, a împărtășit cu generozitate detalii despre țara sa cu noi. Nu pot vorbi în numele altor congrese, deoarece nu am participat la unele dintre ele, dar de data aceasta, participarea a fost cu adevărat extraordinară.
- Î: – Ce proiecte viitoare plănuiește WCP să dezvolte pentru a consolida dialogul poetic internațional – în special între generații?
- R: – Nu sunt la curent cu noile proiecte pe care le-ar putea avea WCP, dar cred că se oferă oportunități pentru tineri de integrare. Cred că o acțiune benefică ar fi oferirea de burse pentru a le permite să participe la întâlnirile noastre. Deocamdată, la nivel local, în țara mea, continuăm să ne adunăm în asociații artistice.
- Î: Cât de important este pentru dumneavoastră personal ca poezia să rămână înrădăcinată nu doar în estetică, ci și în valori morale și spirituale?
R: – Misiunea poeziei este de a ilumina comportamentul și sensibilitatea sufletului colectiv. Ea reprezintă întâlnirea dintre „eul” și „tu” și „noi”. Prin poezie, există o recunoaștere autentică a emoțiilor care sălășluiesc în inima umană. Poezia este limbajul spiritului și, pentru a-l întări, trebuie să continuăm să scriem ceea ce dictează inima.
- Î: – În cele din urmă, ce mesaj ați dori să împărtășiți cu poeții din întreaga lume – și cu cei care văd poezia ca o formă de libertate supremă?
R: – În final, prietenilor mei poeți, doresc să le transmit convingerea mea că trebuie să ne unim și să menținem vie flacăra scrisului poetic. Trebuie să împărtășim, să coexistăm și să sporim ceea ce ne diferențiază ca ființe umane. Sensibilitatea, înțelepciunea și filosofia noastră de viață ar trebui să strălucească în poezie.
Interviu realizat de Lucreția Berzintu Iași, România
