În ce an a început plata masivă a datoriilor externe ale României ?
România a intrat în încetare de plăți externe în contul datoriei externe, începând cu toamna anului 1981.
În anii 1982 -1983, România a reeșalonat de două ori datoria externă scadentă, prin acordurile de la Paris, încheiate cu creditorii guvernamentali sau cu garanție guvernamentală și prin acordurile de la Londra cu reprezentanții comunității bancare pentru liniile de credit bancare.
Încetarea plăților exteren la sfârșitul anului 1981, a survenit după un deceniu de împrumuturi luate pentru importuri de tehnologii, utilaje necesare dezvoltării industriale a României.
În anul 1978, după primul șoc al creșterii prețurilor la țiței și al deciziei SUA de a stavili inflația în SUA, costurile cu datoria externă a României ( care depășea , atunci 11 miliarde dolari SUA) nu au mai putut fi susținute. Pe de o parte, economia nu a răspuns pe măsură la investițiile făcute, în sensul creșterii veniturilor din export, pe de altă parte, dobând LIBOR la dolar ajunsese la peste 17 la sută .
După cele doi ani de reeșalonare a datoriei externe scadente (în anii 1982 și 1983), la nivelul Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, a fost luată decizia de a nu se mai lua niciun credit extern și de a începe achitarea în avans a datoriei externe a României.
- Un fost membru al echipei dvs afirma ca nu Nicolae Ceaușescu a avut inițiativa de a începe plata datoriilor masive, așa cum a făcut. Care este realitatea ?
Nu cunosc cine a avut inițiativa. Noi cei din Ministerul Finanțelor am aflat din ziarul Scânteia despre decizia Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, transformată în lege, de a nu se mai lua credite externe și de rambursare în avans a datoriei externe.
- În calitatea dvs de șef al acestei echipe, ați realizat dezastrul spre care se îndrepta România ? Ați încercat să-i atrageți atenția lui Ceaușescu ?
În anul 1981, lucram în cadrul Direcției bugetului statului și a planului financiar centralizat, direcție de sinteză din Ministerul Finanțelor. În această direcție, fusesem promovat din funcția de economist , în cea de economist principal III, și ulterior în funcția de șef al serviciului de contabilitate generală a bugetului statului.
Când România a intrat în încetare de plăți externe, s-a pus întrebarea cât este datoria externă a României și nimeni nu a putut da un răspuns precis, deoarece Banca română de comerț exterior a României avea evidența liniilor de credit bancare și guvernamentale , Ministerul Comerțului Exterior urmărea acordurile de barter, întreprinderile de comerț exterior știau de creditele furnizor pe termen scurt și lung etc.
Directorul de atunci al Direcției valutare și a relațiilor financiare cu străinătatea dorea să aibă un om obișnuit cu cifrele și atunci mi-a propus să mă mut la Direcția valutar, în calitate de director adjunct , care avea în atribuții și balanța de plăți externe și balanța creanțelor și angajamentelor externe ale României.
La vremea respectivă, am condus una dintre echipele de reeșalonare a datoriei externe a României. Nu am fost întrebați de către nimeni atunci când a fost luată decizia de a nu se mai lua niciun credit străin și de rambursare anticipată a datoriei externe.
Atunci când am fost întrebat , mi-am spus părerile argumentate. Consecința a fost schimbarea mea din funcția de director al Direcției valutare (funcție în care am fost promovat , după plecarea fostului director) și mutarea mea la direcția veniturilor statului.
Am expus poziția mea în două împrejurări:
Prima, când Ceaușescu a chemat toți directorii din Finanțe, la sediul CC al PCR , cu prilejul destituirii miniștrilor finanțelor , comerțului exterior și președintelui BCRE, pentru că au mai fost luate credite externe după ce a apărut legea care interzicea. Atunci, în aceea ședință, am arăta că s-au mai luat creditele necesare continuării investiției de la Centrala nucleară Cernavodă.
Creditul era acordat în baza unei linii de credit guvernamentală din Canada (când se livra un utilaj către Cernavodă , furnizorul canadian se prezenta la banca sa și pe baza documentelor de livrare primea banii, iar România se încărca cu creditul aferent.) A fost dispusă anularea liniei de credit guvernamental cu Canada, care a condus la întârzierea cu mulți ani a dării în funcțiune a investiției de la cernavodă.
A doua oară, la nivelul noului ministru al finanțelor: Ceușescu i-a dat ordin telefonic să înceteze plățile externe ale României ( după ce începuse rambursarea anticipată a datoriei externe) deoarece ”cineva” îl informase pe Ceaușescu că pe o piață secundară se vând și se cumpără datoriile externe ale unor țări cu discaunt. Ministrul mi-a dat dispoziție tot telefonic să opresc plățile externe începând de a doua zi. L-am informat pe ministru că , noi știam ce se va întâmpla din experiența anterioară, când o țară întrerupe neașteptat plățile externe fără a avea explicații și motive. România nu era o țară izolată, avea nave, avioane, active în străinătate care puteau fi blocate și mai mult calculate dobânzi penalizatoare.
Ministrul de bună credința l-a informat pe Ceaușescu despre ”părerile specialiștilor din minister, la care Ceaușescu i-a spus: du-te înapoi și caută-i pe cei din minister care apără interesele băncilor străine în România. (dacă dvs v-ati născut după 1989, este cam greu să înțelegeți ce însemna această recomandare la vremea respectivă).
Ministru mi-a reconfirmat ordinul dat, iar eu i-am cerut ordinul în scris, ceea ce evident că nu era plăcut pentru ministru.
După câteva zile a, am fost schimbat din funcție.
- Ce sumă s-a plătit ?
Datoria externă era la finele lui 1981,, la peste 11 miliarde dolari și a fost toată plătită în perioada 1982-1988.
- Credeți că această acțiune a contribuit la căderea regimului Ceaușescu ?
Regimul Ceaușescu ar fi căzut oricum, deoarece aceasta era schimbarea în tot ”lagărul” socialist.
Dar poate că revolta populației nu ar fi fost atât de aprigă și am fi reușit și noi o răsturnare fără sânge.
Dar pentru a plăti datoria externă în avans, Ceaușescu a mărit la maximum exporturile de alimente și produse ale industriei ușoare, produse petrochimice, fel de fel de bartere care alimentau cu materii prime industria grea, făcând ca oamenii să stea în apartamente fără căldură și apă caldă și să nu găsească alimentele necesare pe piață. În plus au fost oprite majoritatea importurilor de tehnologii. Toate acestea au condus la stagnare economică, căderea standardului de viață, deși , în raportări, toate creșteau.
- Ce politicieni sau oameni de afaceri români au fost prezenți în această acțiune _
Exista o fractură între ”politicienii” comuniști din Structurile de decizie ale PCR și cei care lucrau în ministere, care erau funcționari și nu politicieni , deși în ministere , în ultimii ani ai regimului, ca să te angajezi trebuia să fi membru al PCR.
”Oameni de afaceri” erau funcționarii din întreprinderile de comerț exterior de stat și din BRCE, ministere . România era dominată de economia de stat.
La ce oare vă folosesc reamintirea acestor evenimente din Jurasik Park ?
