E chemarea la luptă pentru meciul cu Ungaria de pe 11 octombrie. Atât pentru fotbaliştii noştrii cât şi pentru fanii români.
Setea de a ajunge din nou la un turneu final e mare. Ne–am săturat să ne uităm la televizor la alţii care nu sunt neapărat mai buni ca noi.
Vă mărturisec ca şi eu m-am plictisit să fac emisiuni la Mondiale sau Europene şi noi să nu fim acolo. Ultima dată când România a răspuns “present” a fost la Euro 2008 iar de atunci i-am comentat doar pe străini.
Această frustrare o au şi jucătorii români chiar dacă generaţia lui Lobonţ, Mutu şi Chivu s-a schimbat. A mai rămas doar Raţ care şi el recunoaşte : “Sunt jucătorul în activitate care a ratat cele mai multe calificări”! Noii tricolori îşi dau şi ei seama că nu se vor numi niciodată fotbalişti dacă nu joacă la un turneu final. Deci, acum chiar e momentul să fim şi noi acolo. Ungaria, Finlanda si Irlanda de Nord nu sunt de speriat. Dacă nu acum atunci când?
De început am început bine. Victoria din Grecia ne plasează ca favoriţi. Însă fără 3 puncte la Bucureşti cu Ungaria , izbânda de la Atena nu valorează nimic. Pentru că grecii se vor trezi. Chiar şi Ranieri a spus după meciul cu România : “Nu vă faceti griji.Ne vom califica!” În plus, Irlanda de Nord vine tare din spate. A bătut Ungaria la ea acasă şi vrea şi ea în Franţa. Iar noi cu nord irlandezii avem amintiri urîte. Cine ar putea uita cum ne-au bătut în ’85 pe vechiul “23 august” cu Lucescu antrenor într-un meci în care am avut vreo 30 de cornere şi tot atâtea ratări? Şi atunci am rămas acasă. Nu am mai ajuns la mondialul Mexican.
Presiune pe ai noştrii ar trebui să existe. Chiar dacă anul trecut i-am învins pe unguri cu 3-0. De atunci lucrurile s-au mai schimbat. Federaţia are un nou preşedinte şi o altă echipă managerială. Una care e aşteptată la pîndă de cea veche. Vă daţi seama ce ar însemna pentru noii locatari ai Casei fotbalului un eşec sau chiar un semi eşec pe 11 ocombrie? Imediat contestarii actualei conduceri ne vor aduce aminte de victoria din 2013 de pe vremea lui Mircea Sandu. Şi nu-I va fi bine deloc lui Burleanu.
O altă problemă ar mai fi instalarea lui Pal Dardai chiar după înfrângerea cu Irlanda de Nord. Piţurca a recunoscut că a fost luat pe nepregătite şi nu-l cunoaşte pe adversarul său. De fapt cine îl cunoaşte. Dardai a jucat pina nu demult. Nu are experienţă dar e tînăr. Se ştie că schimbarea de antrenor produce o emulaţie în rândul jucătorilor. Să sperăm că pentru maghiari nu va fi aşa.
Nici lipsa lui Marica nu ar trebui trecută uşor cu vederea. O fi Keşeru în formă dar trebuie să-l păcălească pe portarul Ungariei. Pentru că Marica asta face şi o face bine : o bagă în aţe. Acum alţii au această misiune. Aşa că pe ei…
Cel mai delicat subiect e însă cel al suporterilor. Se ştie rivalitatea dintre cele popoare vecine şi prietene… Maghiari vor veni destui la Bucureşti. Incidente vor fi o grămadă. Aşa cum au fost şi anul trecut. Am asistat personal la sosirea celor 1000 de bătăuşi de Budapesta în Gara de nord. La Chitila au dat foc la perdelele din vagoane iar la destinaţie trenul ardea în toată regula. Vacarmul era de nedescris. De o parte se auzea “ Rio, rio, Ungario” de cealaltă înjurăturile neaoşe. Pîna la ciocniri a mai fost un pas iar jandarmii au făcut cu greu faţă. Nu a fost o primire cu pâine şi sare ci una cu bulane şi gaze lacrimogene. A ieşit prăpăd. La fel şi în Centrul vechi. Bătăi ca în şapte păcate. Pe stadion fanii unguri i-au provocat pe cei români şi invers. Aşa va fi şi acum şi trebuie să fim suficient de deştepti ca să prevenim o suspendare.
Săptămîna trecută Burleanu s-a întâlnit cu câţiva dintre şefii galeriilor. Iar mesajul a fost cât se poate de clar: fără xenofobii pentru că UEFA e cu ochii pe noi. Strigările de genul “afară, afară cu ungurii din ţară “ nu vor fi tolerate. Cel mult “ Pe ei, pe ei!Pe mama lor ”!
