Mulţi români au fost decepţionaţi de faptul că Mircea Lucescu nu a preluat Naţionala de fotbal. Tehnicianul de 69 de ani, deţine un palmares cu adevărat impresionant: campion al României cu Dinamo şi cu Rapid, al Turciei cu Galatasaray şi cu Beşiktaş, de 8 ori al Ucrainei cu Şahtior cu care a câştigat şi Cupa UEFA, plus Supercupa Europei cu Galatasaray. Cupe şi supercupe interne nu mai pun la socoteală.
Lucescu senior era cea mai bună soluţie pentru postul de selecţioner după plecarea lui Piţurcă şi pentru că acest om e un excelent pedagog şi un expert în formarea echipelor. În plus, cunoaşte perfect fotbalul nostru chiar dacă antrenează de atâţia ani afară. Mircea Lucescu de fapt nu a plecat niciodată cu sufletul din ţară. Chiar dacă a lucrat în Italia, Turcia sau Ucraina, el fost tot timpul la curent cu ce se întâmplă la noi. Urmăreşte Liga1, vede toate meciurile echipei Naţionale şi suferă că de atâţia ani nu am mai ajuns la un turneu final. Fotbalul românesc are nevoie de Mircea Lucescu. De fapt, nu numai fotbalul. Guvernul, Parlamentul, judecătoriile, şcolile, spitalele din România au nevoie de profesionişti ca Lucescu.
Ştiinţa, talentul şi determinarea sa până la limita infarctului ar fi venit ca o mănuşă echipei reprezentative. În plus, ce lovitură de imagine ar fi dat noua conducere a Federaţiei. Burleanu, care a fost la negocieri în Ucraina, în cazul în care i-ar fi ieşit pasenţa cred că avea deja pregătit sloganul: “Cu Lucescu la echipă de Mircea Sandu nu mi-e frică”.
De ce varianta Lucescu nu s-a materializat? Din cauza banilor în nici un caz! Faptul că “Il Luce” câştigă la Doneţk câteva milioane de euro şi că federaţia nu i-ar putea oferi decât câteva sute de mii, nu era un motiv pentru ca cel mai bun antrenor român în activitate să nu se întoarcă acasă. Chiar el a spus că venea gratis să conducă cele 2 meciuri care mai sunt de disputat până la vară, atunci când îşi termină contractul la Doneţk.
Nici teoria că Lucescu nu ar dori să antreneze Naţionala nu stă în picioare. Dacă ani de-a rândul a spus că va veni să lucreze în România într-o altă viaţă, că e prea bătrân pentru o astfel de misiune etc., Lucescu a revenit la sentimente mai bune. A lăsat o uşă deschisă. Poate şi din cauza necazurilor prin care trece Şahtior : echipa e pe locul 3 în Ucraina iar din cauza conflictului ruso-ucrainean nu mai are stadion, cantonament şi nici suporteri. E un club în băjenie. Şahtior s-a mutat la Kiev şi dispută meciurile din Champions League la Lvov. E posibil să apară şi probleme cu banii. Afacerile patronului Ahmetov se derulează mai ales în Donbas, zonă de război, şi atunci e normal ca în aceste condiţii Lucescu să se gândească la plecare. S-o fi şi săturat după 10 ani de Ucraina. Lucescu ar fi venit în ţară și pentru că e patriot dar şi din dorinţa de a ajuta Naţionala. Pentru a se califica la EURO2016 şi pentru a se răzbuna pe Irlanda de Nord cea care l-a (ne-a) lăsat acasă la Mondialul din Mexic ‘86.
Atunci ce s-a întâmplat de nu a venit? Lucescu nu a ajuns la Naţională dintr-un singur motiv. Pur şi simplu, patronul lui Şahtior, nu şi-a dat acordul pentru ca românul să pregătească în paralel echipa din Doneţk şi echipa României. Veţi spune, că la câte a făcut Lucescu pentru el, Ahmetov ar fi putut închide ochii. Ei bine, nu. Patronul nu a vrut ca tehnicianul să mai aibă şi altceva pe cap decât soarta campioanei Ucrainei. Până la urmă cine plăteşte hotăreşte. Şi cum ar fi fost ca patronul să accepte ca Lucescu să se împartă între cele 2 slujbe când acum 4 ani a respins aceeaşi cerere federaţiei ţării sale care l-ar fi dorit pe român selecţioner al Ucrainei chiar dacă pregătea în paralel şi Şahtiorul. Aşa ceva chiar nu se face chiar dacă eşti milionar.
Aşadar Lucescu nu poate veni să salveze Naţionala. Încă o dată se adevereşte zicala: “ Muntele nu vine la Mahomed”.
Tudor Furdui
