Am primit un semn din partea unei reprezentante a unui grup important de agenții de turism din România care ne-a comunicat și nouă nemulțumirea generală cu privire la noua lege trecută pe repede înainte în Parlament. O lege care, conform calculelor și demonstrației concrete și menționate într-o petiție adresată președintelui Iohannis, favorizează agențiile mari.
Pe scurt, s-a legiferat crearea unui fond de garantare a eventualelor probleme și nereguli care va fi suportat în majoritate de către agențiile mici. Se afirmă că acest fond care va fi administrat de ”nu se știe cine” ar putea acoperi eventuale falimente răsunătoare și costisitoare ale unor agenții mari care reprezintă cam 10% din piață, așa cum s-a mai întâmplat în trecut.
În momentul de față legea se află la președinte care va hotărâ dacă va fi sau nu promulgată, sperăm însă că înainte de a fi activată cineva va asculta și vocile celor 90% dintre cei care sunt baza turismului românesc.
Asociația Profesioniștilor de Turism din România menționează :
„Suntem de acord cu luarea unei măsuri de siguranţă, dar legea este ambiguă şi este compusă numai din necunoscute. Trebuie să plătim, dar nu ştim cât, când – suntem la discreţia guvernanţilor, iar o astfel de politică impredictibilă şi-a făcut efectele dezastruoase în timp, în orice domeniu“
Prezentăm și petiția adresată Președintelui.
„Prin prezenta vă înaintam petiţia noastră referitor la obiectul, conţinutul şi impactul legii mai sus menţionate asupra operatorilor economici agenţii de turism de dimensiuni mici şi mijlocii, care reprezintă majoritatea celor existenţe pe piaţă că număr de companii.
1. Dorim clarificarea noţiunilor de “agenţie de turism organizatoare” şi “agenţie de turism intermediară” pe situaţii concrete. Definiţia din textul de lege este ambiguă: “La articolul I punctul 1, literele a) şi b) ale punctului 3 al articolului 2 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „a) activitate de organizare: combină şi vinde sau oferă spre vânzare pachete de servicii turistice sau componente ale acestora, direct sau prin intermediar; agenţia de turism care desfăsoară această activitate este denumită în continuare agenţie de turism organizatoare; b) activitate de intermediere: vinde sau oferă spre vânzare pachete de servicii turistice sau componente ale acestora, în calitate de intermediar, în numele şi pe seamă unei agenţii organizatoare, în bază unui contract valabil încheiat; agenţia de turism care desfăsoară această activitate este denumită în continuare agenţie de turism intermediară.”
2. 11, art. 2 pct 8: dorim clarificarea “cuantumului şi metodelor de calcul” pentru garanţia de participare la Fond (care vor fi criteriile, bază de calcul etc.) precum şi explicitarea sintagmei “si/sau” din definiţia garanţiei de participare: “suma constituită de către un participant la Fond, prin virament bancar şi/sau prin scrisoare de garanţie bancara”
3. Referitor la punctul 9 din acelaşi articol că mai sus, dorim să cunoaştem ce criterii de calcul au condus la stabilirea pragului minim de 2.000 eur al contribuţiei iniţiale la Fond. Această contribuţie iniţială se pare că nu depinde de mărimea (volumul vânzărilor, cifră afacerilor etc) agenţiei organizatoare.
4. Referitor la contribuţia trimestriala (pct. 10 din acelaşi articol că mai sus): care este procentul de contribuţie anuală şi pe ce criterii se stabileşte acesta? Dacă această contribuţie trimestriala este nerambursabila, ce se întâmplă în situaţia în care un consumator achita serviciile în avans, dar ulterior se răzgândeşte, iar contractul încheiat permite agenţiei returnarea banilor către consumator? Consumatorul îşi va recupera integral sumă achitată sau i se va opri sumă reprezentând contribuţia trimestriala virată Fondului de către agenţia organizatoare?
5. Referitor la punctul 11 din acelaşi articol că mai sus, dorim să se clarifice cum (pe ce criterii) se stabileşte nivelului comisionului de gestiune, între ce limite poate fi acest procent, de ce factori depinde valoarea lui.
6. Referitor la punctul 13 din acelaşi articol că mai sus dorim clarificarea sintagmei: “o altă sursă de garantare”. Există şi alte surse de garantare? Dacă da, care?
7. Referitor la punctul 15 din acelaşi articol că mai sus, rugăm să se precizeze condiţiile de acordare a licenţei de organizare şi obligaţiile participanţilor la Fond 8. La 12 art. 20, alin (5): Rugăm explicitarea modului în care consumatorii beneficiază de garanţia la Fond în cazul insolvenţei. Există reguli, sume minime-maxime de despăgubire etc? În situaţia în care intervine evenimentul asigurat şi în Fond nu există suficienţi bani pentru a despăgubi toţi consumatorii păgubiţi, prin ce mijloace se plăteşte diferenţă? Cine îşi asumă responsabilitatea? Dacă Fondul rămâne fără bani în urmă acordării unor despăgubiri, cum se recompune acesta?
CONCLUZII ŞI PROPUNERI ALE PREZENTEI PETIŢII: Deoarece majoritatea agenţiilor de turism actualmente autorizate din România sunt agenţi economici de dimensiuni mici şi mijlocii, multe dintre ele având volum de vânzări de sub 300.000 euro anual, iar prin prisma consultanţei şi a serviciilor personalizate pe care le oferă consumatorilor, conform cererii acestora, sunt autorizate ca touroperatori / organizatori, facem apel către dumneavoastră de a se găsi căi pentru încurajarea micilor antreprenori în turism să se dezvolte, iar noua legislaţie şi noile metode de garantare a pachetelor turistice să fie concepute în aşa fel încât să poată fi suportate din punct de vedere financiar de către oricare dintre touroperatorii actuali. Din păcate, conform legii recent promulgată în Parlament, taxele prevăzute sunt, pentru majoritatea agenţiilor de dimensiuni mici şi mijlocii foarte greu de suportat şi în consecinţă pot crea mari probleme în funcţionarea acestora în parametrii de rentabilitate. Subliniem faptul că toate aceste agenţii sunt companii care funcţionează legal în România, îşi plătesc taxele şi impozitele la zi, asigurând un număr de locuri de muncă unei categorii de specialişti în domeniu şi totodată ajută la dezvoltarea unui sector de activitate foarte important pentru economia României.
De aceea, propunem:
• Înainte de aplicarea oricăror legi şi norme este imperios necesar să se realizeze un studiu de impact asupra operatorilor economici din branşă. În cazul în care acest studiu a fost efectuat, vă rugăm să îl faceţi public.
• Dorim (pentru toate agenţiile) instrumente de garantare alternative, aşa cum s-a discutat şi promis în nenumărate rânduri la întâlnirile consultative dintre autorităţi şi reprezentanţi ai agenţiilor de turism şi aşa cum recomanda Comisia Europeană prin Directiva emisă în această speţă. Au fost în discuţie poliţele de asigurare, scrisorile de garanţie bancară şi Fondul de Garantare, în acest moment însă singură opţiune pare să fie cea a Fondului.
• Cu referire la agenţiile mici şi mijlocii: fiecare agenţie a fost în trecut evaluată din punct de vedere financiar şi al riscului de unul sau mai mulţi asiguratori privaţi şi a achitat o prima de asigurare conform situaţiei sale. Fiecare agenţie şi-a asumat plată acestei asigurări şi a bugetat-o anual că fiind suportabilă.
• Subliniem faptul că majoritatea agenţiilor de turism de dimensiuni mici şi mijlocii au fost dintotdeauna acoperite de poliţele de insolvabilitate cu valoarea asigurată de 50.000 USD, gradul de risc al acestora fiind extrem de redus, întrucât aceste agenţii plătesc serviciile contractate de la partenerii lor “din banii turiştilor înscrişi”, foarte rar în avans. Astfel, propunem că instrumentul principal de garantare pentru agenţii mici şi mijlocii să rămână că şi până acum, asigurările emise de companiile de asigurări (private) pentru insolvenţă agenţiei sau per pachet turistic ( există deja un astfel de produs lansat pe piaţă din România). Fondul de garantare poate fi luat în calcul numai în condiţiile în care contribuţia initială este cel mult egală cu contravaloarea poliţei de asigurare plătite de către agenţie în anul anterior. Cei care într-adevăr plătesc sume mari de bani în avans (înainte de a avea efectiv turişti înscrişi) sunt agenţiile care operează chartere, organizează circuite, sejururi sau alte activităţi de amploare, pe care le pun în vânzare cu multe luni în avans (de multe ori şi cu mai mult de un an). Din acest motiv, pentru protecţia reală a consumatorilor, ar trebui să se facă distincţia între aceste tipuri de agenţii şi să nu fie tratate la fel. Pentru aceşti touroperatori mari poate ar trebui implementate instrumente de garantare suplimentare. În cazul în care contribuţia iniţială la Fond rămâne pentru toate agenţiile (mici sau mari) în sumă de minimum 2.000 euro, nerambursabilă, atunci solicităm extinderea termenului de plată pe o durată de mínimum 3 ani pentru a putea bugeta şi planifica aceste plăţi pe parcursul activităţii noastre. Deoarece în afara contribuţiei iniţiale, la fond mai există încă 2 taxe pe care ar urma să le plătim, vă rugăm să faceţi publice pentru dezbatere de urgenţă metodele de calcul şi procentele aferente astfel încât fiecare operator economic care îşi desfăşoară activitatea ca agenţie de turism să îşi poată face calculele aferente, bugetându-şi veniturile şi cheltuielile pentru serviciile turistice pe care le va oferi în viitor turiştilor săi. Subliniem că activitatea noastră presupune rezervări efectuate de multe ori cu mult timp înainte, iar calcularea preţurilor pachetelor turistice se face în consecinţă şi în cunoştinţă de cauza asupra nivelului cheltuielilor, în caz contrar existând riscul de a operă sub parametrii de rentabilitate. Solicităm prelungirea termenului limită de relicenţiere şi de accedere la Fond de la 6 luni la minimum 10 luni sau până la expirarea poliţiei de asigurare valabile. Solicităm explicitarea modului de funcţionare a Fondului şi totodată cerem măsuri de reasigurare a acestui Fond care va avea un rol major în activitatea unui întreg sector“.
