Întrebare: Din păcate la noi medicii alopaţi te umflă de medicamente şi gata. De ce nu se caută cauza afecţiunii aşa cum faceţi dvs? Vă admir pentru ceea ce faceţi. De exemplu eu de când mă ştiu am colesterol mare. Cardiologul mi- a prescris nişte statine. Am luat o perioadă până când intr- o zi am citit reacţiile adverse şi am renunţat la ele. Cardiologul mi- a spus că e alegerea mea dacă vreau să mor că el are clienţi destui. Ce părere aveţi despre asta? Să iau aceste pastile toxice?
Raspuns Cristian Răchitan: Corpul omenesc funcţionează pe două planuri: biomecanic şi biochimic. Ştiinţa medicală pe care se bazează medicina convenţională operează şi acoperă doar planul biochimic al corpului. În proporţie de peste 70% cauza bolilor este localizată în planul biomecanic funcţional al corpului omenesc. Toate tratamentele convenţionale sunt componente chimice care operează în planul biochimic al corpului. Acestea compensează o afecţiune existentă, ajutând corpul să facă faţa afecţiunii respective. Este adevărat că multe medicamente au efecte negative, dar în acelaşi timp, ele ajută corpul omenesc să funcţioneze afectat fiind de o boală anume. Am convingerea că cei mai mulţi dintre medici, doresc şi încearcă să îşi ajute pacienţii, folosindu-se de informaţiile şi cunoştinţele acumulate în şcoala medicală – care, ea însăşi este foarte limitată. Toate cercetările medicale se desfăşoară în zona biochimică, deoarece acolo sunt posibilităţile materiale – mă refer la fabricile de medicamente. De planul biomecanic al corpului, aproape că nu se desfăşoară cercetări medicale. Cât despre medicamentaţia sugerată anticolesterol, luaţi-le în cantităţi mici, ţineţi un regim alimentar foarte riguros şi încercaţi să vă îngrijiţi cât mai bine ficatul.
Am fost solicitat să dau o definiţie bătrâneţii. Nu cred că numărul de ani este ceea ce determină. Bătrâneţea. Cred eu că ea este determinată de acumularea sau de suma tuturor efectelor post-traumatice care au afectat corpul de-a lungul vieţii. Orice traumă lasă în urmă o cicatrice care poate împiedica bună funcţionare a segmentului lezionat şi de foarte multe ori aceasta devine sursa unor tulburări de sănătate. Cred eu că pentru prevenirea îmbătrânirii, este esenţial să îngrijim traumele pentru a diminua efectele post-traumatice asupra bunei funcţionări a corpului.
Ca respect pentru perioada trăită de-a lungul vieţii, consider că bătrâneţea am putea-o descrie drept şansa sau posibilitatea de a acumula multe informaţii şi multe învăţăminte.
Corpul este o maşină care, dacă nu este îngrijită cum trebuie, se rupe uşor. De asemenea, dacă nu este folosită cumpătat, cu grijă, se consumă repede.
În urmă cu câteva zile am fost atras într-o discuţie despre greşeala urmată de repercusiunea acesteia pe care o numim popular – pedeapsă. Mă simt îndatorat să uşurez greutatea trăirii exprimată de acest cuvânt. Chiar dacă de cele mai multe ori nu suntem de acord cu asta, şi sună drastic, pedeapsa apărută în urma unei greşeli este decisă de noi înşine. Aş face o paralelă între pedeapsă şi durerea fizică, chiar dacă acestea uneori par a fi asociate. Dacă durerea este efectul unei tulburări de sănătate, pedeapsa este efectul unei greşeli. Şi una şi alta, sunt efectele unor cauze şi le numesc eu –un semnal de alarmă sau o modalitate de a ne atrage atenţia că este ceva în neregulă. Atunci când avem o durere fizică, trebuie căutată cauza care o produce, şi eliminată. În felul acesta, segmentul bolnav se însănătoşeşte, iar durerea dispare. Acelaşi lucru se întâmplă cu greşeala şi pedeapsa. Dacă conştientizăm că ceva este în neregulă de-a lungul trăirii noastre, căutăm cauza care de cele mai multe ori este o greşeală făcută de noi înşine cândva în trecutul apropiat sau îndepărtat, o eliminăm corectând-o, iar pedeapsa dispare şi viaţa se limpezeşte. Pentru a realiza acest lucru, este nevoie de multă onestitate şi obiectivitate cu noi înşine şi poate fi înfăptuit de fiecare dintre noi în intimitatea individuală.
Durerea deşi este neplăcută ar trebui să nu o urâm. Altminteri, producând mai multă tensiune, creşte în intensitate. Ea ne este prietenă, deoarece ne atrage atenţia că acolo unde o percepem există o tulburare de sănătate într-o fază acută. Aşadar, trebuie să ne grăbim de a trata segmentul afectat, deoarece, în cazul în care afecţiunea respectivă fiind lăsată, se cronicizează iar procesul de îndepărtare al afecţiunii respective devine mult mai dificil.
O hipercontractie musculară sau un blocaj articular, nu este nimic altceva decat o reactie de aparare a corpului nostru impotriva unei afectiuni intr-un stadiu cronic. Afectiunile cronice trebuie tratate atat fizic cat si mental. Fizic – tratam segmentul respectiv. Una din procedurile cele mai eficace si la indemana sunt exercitiile de intindere a muschilor si de recuperare a flexibilitatii articulare. La acestea adaugam substante nutritive care sa participe la refacerea tesutului. Paralel, lucram la etajul superior- adica la minte. Relaxand-o, indepartand tensiunea provocata de stres si ne impunem o atitudine pozitiva vis-à-vis de restaurarea sanatatii.
Dr. Cristian Răchitan
