poza articolPutem afirma fără riscul de a greși că structurile comunitare din Canada sunt relativ slabe. Există poate anumite excepții de mici comunități care sunt mai solidare, dar, în general, rețeta este cam aceeași, un mic grup de persoane se implică în activități comunitare. Și în general aceste persoane sunt prezente peste tot, numărul lor fiind constant. Până la urmă nu ar fi nimic rău dacă însă participarea ar fi variată și oameni noi ar putea beneficia de aceste evenimente, problema este însă că organizatorii și participanții sunt cam aceiași.

Dacă ne uităm de la vest spre est, putem observa că evoluția structurilor este mai degrabă o involuție, iar orașele cu un număr destul de mare de români nu prezintă organizații românești dinamice așa cum ne-am putea aștepta. Una din marile probleme este, fără îndoială, cea financiară, aceste entități neavând surse de finanțare, cu excepția Albertei, care beneficiază de sprijinul guvernului, mai exact al cazinoului din Calgary. În rest, cum de cotizații nici nu poate fi vorba, fiecare se descurcă cum poate, nici vorbă de sedii, iar în Toronto, în momentul de față nu mai există nicio organizație comunitară românească.

Cum în Montreal situația este întotdeauna diferită, aici avem o abundență de organizații, fără fonduri sau participanți dar cu pretenții. Tot aici se aplică direct și zicala românească cu capra vecinului, astfel încât șefii de organizații nu pot fi cuprinși într-o singură sală. Foarte greu de colaborat sau de continuat ceea ce s-a mai construit pe ici pe colo, comunitatea fiind foarte ocupată cu operațiunea de demolare a ceea ce există.

Mai nou, diverse personaje, se erijează în reprezentanți ai comunității de români și au ca scop crearea unor noi structuri comunitare pan-canadiene, de parcă acestea nu există deja sau nu au existat niciodată. Nu se vorbește despre fosta Federație a Asociațiilor Românești (FAR) care este în continuare înscrisă în registrul comerțului din Quebec sau despre Congresul Român-Canadian, care este în plină reconstrucție. Este greu de înțeles rostul unor noi asociații din moment ce există unele vechi care pot fi folosite și dezvoltate.

Rezultatul apariției de noi asociații este ușor de anticipat, diluarea din ce în ce mai mare a celor existente și extinderea confuziei potențialilor participanți. Dilema celor care au harul comunitar ar trebui să fie mai degrabă cum să atragă mai mulți tineri în jurul unui proiect comun, util, care să cristalizeze majoritatea forțelor existente.

O atitudinea agresivă nu va fi niciodată utilă, deoarece va atrage după sine aversiunea membrilor comunității, în plus de faptul că nu va permite niciun fel de construcție. Singura soluție viabilă este dialogul, deschis și onest, asta în cazul în care nu avem nimic de ascuns sau alte angajamente (aranjamente).