Republica Moldova sfidează Moscova pe final de mandat al actualului preşedinte Nicolae Timofti. Preşedintele care, în patru ani de mandat, a salvat în general imaginea ţării de ridicol, a anunțat că nu va reprezenta Moldova, luna aceasta, la summit-ul CSI din capitala Kîrgîzstanului.
Într-un comunicat de presă, șeful statului spune că reuniunea din 16 septembrie de la Bișkek este „axată pe tematica economică”, ceea ce face mai potrivită participarea primului-ministru Pavel Filip. Timofti nu a participat nici în 2015 la summit-ul CSI, în locul lui fiind trimis în Kazahstan premierul de atunci, Valeriu Streleț. Cu un an înainte, în 2014, la Minsk, Timofti avusese un schimb de replici dure, interceptate parțial de presă, cu omologul său rus, Vladimir Putin.
De data aceasta sfidarea capătă o nouă dimensiune, de mesaj transmis succesorului lui Nicolae Timofti, care va lăsa la sfârşitul anului locul viitorului preşedinte, ales de către populaţie aşa cum s-a întâmplat până în 2001. Dacă Republica Moldova va fi sau nu următorul stat (după Georgia) care va face pasul afară din CSI, rămâne alegerea viitorului preşedinte. Cel mai probabil acesta ar putea veni din partidele rusofone, dacă opoziţia pro-europeană nu va renunţa la orgolii ca să lase locul candidatului cu cele mai mari şanse de a-i bate pe ruşi. Toate sondajele îl dau favorit pe Igor Dodon, liderul Partidului Socialiştilor, iar în pregătire pentru fotoliul prezidenţial acesta şi-a moderat discursul antiguvernamental.
Din ceaaltă tabără se profilează favorită Maia Sandu, fost ministru al Educaţiei, cu o bună imagine în Vest. O poziţie bună are şi Andrei Năstase, preşdintele Platformei Demnitate şi Adevăr, care de curând şi-a făcut cunoscute obiectivele printr-un mesaj online: “schimbarea regimului actual prin intermediul alegerilor prezidențiale și parlamentare anticipate; aducerea în fața justiției și confiscarea averii celor care ani de-a rândul ne-au jefuit; întoarcerea banilor furați în sistemul bancar și trezoreria statului; realizarea reformelor majore spre binele cetățenilor Republicii Moldova”. Si Sandu vede Președinția ca pe un instrument prin care s-ar începe destructurarea sistemului oligarhic controlat de Plahotniuc. In esenţă ambii candidaţii pro-occidentali susţin dizolvarea actualului Parlament, pe care îl consideră corupt, nociv și dăunător intereselor naționale. Si atunci, de ce este nevoie de doi, ba chiar de un al treilea, Mihai Ghimpu, care a mai deţinut funcţia şi a stricat Alianţa?
In debut de campanie electorală, declaraţiile ambasadorului american James Pettit, conform cărora R. Moldova nu este pregătită să se unească cu România, au provocat mare vâlvă la Chişinău şi Bucureşti, analiştii încercând încă să desluşească dacă afirmaţiile ambasadorului sunt nişte opinii personale sau expresia poziţiei oficiale a SUA.
Mai ales la Chişinău, cei pentru care tot ce venea dinspre ambasada SUA în Moldova era literă de lege, au fost contrariaţi şi descumpăniţi de declaraţiile ambasadorului, într-un interviu pentru postul TV Moldova 1. „Alăturarea României, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică și nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova”. Si mai departe: „Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur, mai este și problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova”. In paranteză fie spus, Tiraspolul pune în aplicare tocmai acum rezultatele unui referendum pentru ruptura de R. Moldova şi alipirea la Rusia.
Unii dintre politicienii arcului guvernamental, obişnuiţi să-şi ia indicaţiile de la Ambasada SUA (şi ambasadorul a subliniat că ţara sa a contribuit cu 1,4 miliarde de dolari drept asistenţă pentru Moldova în diverse sectoare, inclusiv pentru creştere economică, relaţii militare, democraţie şi guvernare) au acreditat ideea că ar fi vorba de o „gafă” sau o opinie personală. Am dorit, după această zisă a ambasaorului american, să ascult reacţiile înalţilor oficiali de la Bucureşti, în primul rând a preşedintelui Klaus Johannis. Tăcerea preşedintelui nostru mă face să gândesc că nu a fost “o gafă“. Până la urmă favoritul alegerilor din octombrie este candidatul pro-rus Igor Dodon, preşedintele Partidului Socialiştilor, care a declarat că are ca obiective “consolidarea statalităţii, combaterea unionismului, crearea naţiunii civice moldoveneşti, îmbunătăţirea sferei economice şi restabilirea relaţiilor cu Federaţia Rusă”, mai mult decât stârpirea reţelei oligarhice dirijată de Plahotniuc. Dodon a mai afirmat că îşi doreşte victoria la prezidenţiale în perspectiva viitoarelor alegeri parlamentare din 2018, pe care partidul lui să le câştige, în 2018, pentru a întări „statalitatea, neutralitatea şi identitatea moldovenească”. Intr-un comentariu recent, publicaţia Epoch Times Romania subliniază că beneficiarul fărâmiţării votului de la prezidenţiale este chiar sistemul oligarhic actual. Igor Dodon nu este doar omul ruşilor, ci şi un candidat comod al actualei puteri, pe care aceasta mizează în actualele alegeri şi cu care va convieţui bine. Si Dodon are o “dublură“, jurnalistul Ciubaşenko, candidatul partidul lui Renat Usatii, care va avea cel mai probabil rolul de kingmaker în turul doi, scrie jurnalistul Epoch Times. Usatîi ar putea înclina balanţa în turul doi, indicând simpatizanţilor săi să voteze pentru Dodon sau pentru un candidat aşa-zis pro-european.
Interesant că nimeni nu vorbeşte, ca în România, despre voturile moldovenilor din diaspora, mult mai numeroşI decât în orice ţară europeană, dar şi mai dezinteresaţi de situaţia politică de acasă. Reducerea fluxului de capital trimis în Republica Moldova de cei de afară este semnalul clar că aceştia nu se gândesc să revină acasă, iar orientarea viitorului preşedinte le este indiferentă.
