Învăţământul în grafie latină din Transnistria se confruntă cu mari dificultăţi, existând pericolul să dispară în special în contextual actualei crize internaţionale. Directorul adjunct de la Liceul românesc “Lucian Blaga” din Tiraspol, Raisa Pădurean, a declarat că este foarte greu să rezişti într-o zonă ocupată de ruşi, mai ales când nu ai protecţie deloc. “Mereu am fost ca o monedă de schimb”, spune ea.
În primul rând, aş dori o mică descriere a situaţiei şcolilor româneşti din regiunea transnistreană şi asta pentru că cititorii noştri să cunoască mai bine problema. Câte şcoli mai sunt, câţi elevi sunt în acest moment, ce categorie de vârsta acoperă şi cum este evoluţia numărului de elevi de la sfârşitul conflictului şi până acum?
În regiunea transnistreană sunt 8 şcoli româneşti, 5 licee şi 3 gimnazii. În ele studiază aproximativ 1.800 de elevi. Comparativ cu anii precedenţi, numărul elevilor este în scădere. Motivul este cunoscut: presiunile permanente asupra tot ce se numeşte ROMANISM. Conflictul continuă şi nu ştiu dacă se va mai termina cândva. Este foarte greu să rezişti într-o zonă ocupată de ruşi, mai ales când nu ai protecţie deloc. Mereu am fost ca o monedă de schimb. Atunci când Tiraspolul doreşte ceva, încep presiunile asupra elevilor şi profesorilor din aceste şcoli şi Chişinăul cedează mereu. Nu ştiu când vom avea linişte pentru a activa în condiţii normale”.
Care este totuşi ponderea cetăţenilor de etnie română faţă de celelalte etnii în regiunea transnistreană?
Nu s-a făcut un recensământ ca să ştim datele exacte, dar populaţia romana e mai numeroasă decât populaţia rusă şi ucraineană. În regiunea transnistreană, trăiesc şi cetăţeni de alte etnii: bulgari, găgăuzi şi alte naţionalităţi care sunt aproximativ 1%.
Care este motivul pentru care a apărut o scădere a numărului de elevi?
Presiunile din partea autorităţilor locale. Ideologia, politica murdară pe care o duc împotriva poporului băştinaş. Sunt mulţi romani şi nu numai, care doresc un viitor pentru copiii lor. Ei doresc să studieze în limba romana, însă trăiesc într-un teritoriu ocupat de ruşi, aici unde staţionează până în prezent Armata a 14-a rusă, unde nu este niciun control din partea autorităţilor constituţionale ale Republicii Moldova. Sigur că ei, ruşii, fac ce doresc şi sunt convinşi că nu vor fi pedepsiţi. De aceea, nu o singură dată au fost devastate şcolile româneşti din zonă. După fiecare devastare, părinţii iau copiii şi-i transfera în alte şcoli. Mulţi sunt persecutaţi la domiciliu, alţi părinţi sunt ameninţaţi cu pierderea locului de muncă dacă nu-şi transfera copiii la altă şcoală. Sunt şi cazuri când părinţilor li s-a propus să colaboreze cu KGB-ul de aici. Sigur că în acest caz ei sunt nevoiţi să-şi retragă copiii şi să-i ducă la rude în partea dreaptă a Nistrului. Altă problemă este lipsa spaţiului, condiţiile în care activăm nu sunt dintre cele mai bune, iar părinţii doresc o şcoală mai bună, mai modernă pentru copiii lor. Trăim în secolul XXI, ne dăm bine seama cum trebuie să arate o şcoală modernă, dar aici nu avem drepturi, nu suntem protejaţi, de aceea şi avem ce avem. Pentru clădirea în care activăm, Ministerul Educaţiei de la Chişinău achita sume enorme, ea nu ne aparţine şi mâine, poimâine putem rămâne în mijlocul drumului.
Autorităţile nerecunoscute de la Tiraspol încearcă să împiedice procesul de învăţământ al celor 8 instituţii. Ce vă mai imputa de această dată?
La indicaţia Moscovei, ei pot face orice. Pot inventa diverse minciuni pe care le transmit şi în presă locală pentru a atâta spiritele. Pot minţi ca nu achităm datoriile pentru servicii comunale, chirie etc. Pot inventa şi fabrica dosare ca să arate cetăţenilor: uite ce fascişti trăiesc pe teritoriul nostru. Provocările pot fi şi la ce nu ne putem aştepta.
Poate statul roman să vă ajute mai mult în acest sens? Credeţi că dacă piedicele sunt de natură materială sau, indiferent de soluţii, implimentarea nu va fi permisă?
Statul român trebuie să se implice pentru a ajuta aceste şcoli. De ce Rusia achita salariile profesorilor din şcolile ruseşti? De ce Rusia dotează şcolile ruseşti cu tehnica modernă, manuale, literatură, material didactic, dar România nu ar putea să ajute? Sigur că poate să ajute cu tot ce este necesar pentru aceste şcoli, plus la toate un adaos la salariu nu ar fi deloc rău. Profesorii noştri au un salariu foarte mic. România poate să procure şi apartamente profesorilor care îşi duc traiul în cămine. Dacă cineva de la guvernare ar dori acest lucru, sigur că nu ar fi deoc rău să primim şi noi un ajutor cât de mic din partea statului nostru. Sunt cetăţean roman, dar protecţie din partea statului România nu am.
Spre ce instituţii de învăţământ se orientează tinerii din regiunea transnistreană după finalizarea cursurilor? Se regăsesc aceştia în spaţiul românesc comun Romania-Republica Moldova sau prefera o înclinaţie spre Est?
După absolvirea liceelor, absolvenţii noştri pleacă la studii în Chişinău ori în România. Avem absolvenţi care au făcut şi fac studiile în SUA, Canada şi multe alte ţări. Aici rămân mai puţini. Şi tineretul rus pleacă din zonă, aici nu are nici un viitor. Atâta timp cât problema transnistreană nu va fi rezolvată, aici nu va fi linişte. Apoi la universitatea din Tiraspol, unde se preda numai în limba rusă, studiile sunt de o proastă calitate.
Situaţia în regiune se complică. Cum simt tinerii şi părinţii acestora tensiunea creată?
Trăim cu frică, suntem îngrijoraţi. Vedeţi ce se petrece în Ucraina? Noi oare la ce ne putem aştepta? Liderii de la Tiraspol promit una şi fac cu totul alta. Nu avem încredere în promisiunile lor, suntem aici ca nişte monede de schimb, cum am spus mai sus. Dacă Tiraspolul nu poate rezolva vreo problemă, noi suntem puşi în joc, mă refer la şcolile româneşti din zonă.Ei ne pot lua copiii în armata lor. Am un vecin care a fost ridicat de acasă cu miliţia şi înrolat în armată separatistă. Ei pot inventa şi provoca orice conflict împotriva noastră.
Au profesorii puterea de a continua?
Profesorii sunt cei mai puternici oameni din toate punctele de vedere. Continuăm să apărăm ceea ce ne aparţine, dar fără susţinere ne este greu. Uneori îţi vine să laşi totul şi să pleci. Acest lucru mi l-am propus şi eu. Credeam că termin anul de învăţământ, îmi retrag actele şi plec la muncă în străinătate, poate aşa să pot aduna un ban să-mi cumpăr o locuinţă cât de mică.Însă pe parcursul verii am meditat şi am revenit la muncă după concediu. E foarte greu să laşi totul şi să pleci. Credeţi că este atât de uşor să laşi totul? Continuăm să muncim şi să luptăm cu cei ce ne încalcă drepturile. Dar, este foarte greu.
Dacă consideraţi că România poate să vă ajute mai mult la nivel oficial, spuneţi cinci lucruri unde ar putea interveni pentru a face viaţa mai uşoară acestor tineri.
Dacă cineva doreşte, sigur poate să ajute. Dar se pare că şi în România vin indicaţiile de la Moscova. Unii lideri din conducerea României aleargă mai bine la ruşi decât să vină aici, în Basarabia.Dacă România ar putea să ajute tinerii romani din Transnistria, eu consider că ar putea face astfel:
1. Trebuie să fie admitere la facultate numai la buget cu loc în cămin asigurat tot gratis. De obicei, puţini absolvenţi din Transnistria sunt admişi la buget. Mai mulţi sunt admişi la buget fără bursă, ori la taxa. Dacă aţi şti cât trebuie să muncească un profesor pentru a întreţine copilul în România…
2. Angajarea în câmpul muncii după studii la facultate. De obicei, tinerii care termina facultăţile din România vin şi completează rândul şomerilor.
3. Acordarea cetăţeniei române în regim de urgenţă. Şi în acest moment nu este atât de uşor să îţi redobândeşti cetăţenia romană.
4. Acodarea creditelor pentru a deschide o afacere ori pentru procurarea locuinţelor.
