festivalul portului romanesc 127 iunie 2015. O zi minunată de vară. Regele soare şi-a trimis căldura toropitoare peste pământ, şi-a impus stăpânirea pe cerul albastru. Un decor ideal, care să stârnească bucurie şi veselie. O zi în care peste 400, din cei peste câteva mii de români care trăiesc şi muncesc în Vancouver, s-au adunat pentru a se bucura împreună de reuşitele în viaţă şi tradiţiile comune ce ne leagă pe noi toţi, oriunde am fi în lume. De la bebeluşi până la oameni cu vârste foarte înaintate au venit într-un parc înverzit, chiar de la ora amiezii, până spre miezul nopţii, pentru a sărbători româneşte “Ziua Iei Româneşti – prima ediţie a Festivalului popular românesc, eveniment iniţiat de Consulatul General din Vancouver şi organizat împreună cu Romanian Community Center.

Inițiativa Zilei Iei Româneşti a luat naștere pe Facebook. Peste 85.000 de iubitori ai portului popular românesc s-au alăturat acestui demers. Începând cu acest an şi noi, românii din Vancouver, ne înscriem pe lista iubitorilor portului românesc autentic şi intenţionăm să promovăm IA ca brand de ţară.

Ia este o piesă de artă, o etapă din istorie şi o punte de legătură între generaţii dar care a stat ani de zile în lada bunicii. Din ladă de zestre a bunicii, a ajuns apoi în dulapul mamei şi acolo a rămas cu anii. O mai scotea din vreme-n vreme; se mai uită la ea. Şi mai de fiecare dată zicea şi lăcrima ‘Uite, cât de minunat cosea bunica ta’. Apoi o aşeză la loc. Ca pe o relicvă sfântă. Iar noi nu îndrăzneam să ne fandosim în oglindă, ca să nu o supărăm pe bunica pentru că păstra acest obiect vestimentar cu multă dragoste şi mândrie. ‘Duminicile şi la toate sărbătorile, ţăranul ieşea cu costumul său, lucrat de el şi de familia lui, nu atât de frumuseţe, ci pentru că la sărbători cerurile se deschid, lumea nevăzută se amestecă în lumea vizibilă, duhurile circulă şi cele bune şi cele rele. (Ioan Sorin Apan)”.

festivalul portului romanesc 2Din anii copilăriei ţin mine foarte bine serile lungi de iarnă când bunica mea stătea lângă sobă şi lucra straie populare, cusături pe etamină, broderii, etc. Copil fiind lucram şi eu câte ceva împreună cu bunica, dar fără o coerenţă anume şi vreo finalitate. Acum însă îi mulţumesc, în gând, pentru că m-a învăţat cum să ţin acul de cusut. Şi dacă pentru orice alt obiect vestimentar femeile se adunau pentru a lucra, cânta şi povesti, ia se cosea întotdeauna în cea mai mare taină, pentru ca nimeni să nu poată copia modelele şi povestea spusă cu ajutorul acului de cusut. Odată creată, ia era supusă permanent modificărilor pentru a corespunde vârstei sau statutului social al femeii care o purta. Zestre de preţ, ea era apoi oferită în dar, din generaţie în generaţie, celor dragi, cu urări de iubire, protecţie şi sănătate. Aşa se face că, aici în Tara Arţarului, am adus şi eu o amintire de suflet: Ia de la bunica. Cu emoţie sinceră, ca şi când aş fi pătruns într-o lume de care nu mă simţeam demnă, am îmbrăcat-o în această zi specială. Parcă mirosul acela de “vechi” încă purta cu el o viaţă de om. De necrezut câtă valoare emoţională aduce un cadou sau un lucruşor care pe lângă faptul că pui mâna, pui mult suflet şi mai mult decât atât, în cusăturile populare adaugi ceva lângă rădăcinile tale. Încep să ador Ia! Nu ştiam că poate fi atât de frumoasă şi că poate fi atât de deosebită îmbrăcată chiar şi de bărbaţi. Frumuseţea iei am redescoperit-o cu ocazia Expoziţiei de Costume Populare, a prezentării ei de către 30 de români, enoriaşi ai Bisericii Sfânta Treime. Odată cu “defilarea” pe scenă a frumoaselor costume, însoţite de muzică românească, domnul Radu Gligorovici, scenograful spectacolului, a comentat fiecare model de costum popular, fiecare ie cu povestea ei, cu modelul şi locul de origine.

Românii au demonstrat, dacă mai era cazul, că se mândresc cu portul popular, aşa că-şi poartă cu mândrie hainele tradiţionale în orice colţ al lumii s-ar afla.
Toate acestea au fost adevărate probe de românism autentic. Nici că se putea ceva mai sublim. Ceea ce au făcut organizatorii sunt dovezi de iubire pentru ţara, pentru tradiţii, pentru neam şi pentru frumosul din noi şi dimprejurul nostru pe care, nu întotdeauna avem ochi să-l cuprindem. Aici aş menţiona pe domnul Eremia Hapchina, preşedintele Centrului Comunitar Românesc B.C., care a primit Diploma de Merit pentru activitatea de coagulare a Comunităţii româneşti, pentru prezervarea valorilor perene ale poporului român – limbă, cultură, civilizaţie, tradiţii iar doamna Adelina Șuvagău, realizator RomPost – TV a primit diploma de onoare pentru toată activitatea ei de a prezenta, la televiziunea locală, momente din viaţa românilor din Canada.

Am avut onoarea să avem prezenţi, în această zi festivă, pe domnul Peter Julian, membru în Parlamentul Federal (Ottawa) şi Peter Lee, membru în Adunarea Legislativă a Provinciei B.C. care au acceptat cu bunăvoinţă să fie alături de noi, de românii” rătăciţi”, pe aceste meleaguri.

Cei doi invitaţi speciali au folosit acest prilej pentru a împărtăşi cuvinte de admiraţie faţă de paradă costumelor naţionale, unele aduse de departe din negura vremurilor trecute, de diversitatea spectacolului, de frumuseţea muzicii populare româneşti. După ce au mulţumit pentru invitaţie, încântaţi de ospitalitatea noastră, după ce s-au străduit să ţină pasul în horă şi s-au veselit alături de noi, au rostit şi câteva cuvinte de apreciere: voi românii sunteţi o comunitate activă, solidă, bine ancorată în realităţile societăţii canadiene.

Apoi a fost invitat apoi să vorbească domnul Anton Diaconeasa, Consulul General al României la Vancouver, care a mulţumit celor doi invitaţi de onoare, participanţilor şi tuturor celor implicaţi în acest eveniment, care a vorbit despre importanţa comunităţilor româneşti în întărirea legăturii dintre România şi Canada, despre conexiunile importante, date de calitatea umană şi excelentele calificări profesionale. A vorbit, apoi, despre Ziua Drapelului Naţional sărbătorită la 26 iunie, despre semnificaţia sa în istoria poporului român, iar domnul Gligorovici a dat citire poeziei TREI CULORI în varianta sa originală, aşa cum a scris-o Ciprian Porumbescu.

Ingredientele care au contribuit decisiv la succesul evenimentului au fost: portul iilor de către participanţii, spectacolul oferit de grupul muzical românesc de copii – Cireşarii, de Ansamblul “Lache Cercel” – Primii Zori, muzica folk românească şi, hai s-o recunoaştem, mâncarea gustoasă pregătită româneşte (peste 1000 de mici fripţi cu talent de domnul Aurel Caraiman şi alte fripturi, sarmale şi cozonaci ori prăjituri) la care s-a adăugat binecunoscuta ştiinţă a românilor de a se distra. În plus, atmosferă a fost însufleţită şi de alte surprize, de obiectele de decor tradiţionale aduse de invitaţi şi care ne-au ajutat să recreăm pentru o zi un colţ de Românie tradiţională.
Iată, dragi cititori, ca cele mai frumoase momente din viaţa sunt acelea care îţi bucură inima atunci când le trăieşti şi îţi umezesc ochii de emoţie şi dor atunci când ţi le aminteşti.

Aşadar, toţi românii care participat s-au simţit fericiţi într-o petrecere reuşită şi despre care cu siguranţă se va vorbi până la anul.

Am creat împreună, începând cu 2015, cea mai frumoasă tradiţie din lume născută pe Facebook, un moment unic de inspiraţie şi bucurie colectivă. Sperăm din toată inima că începând cu acest an să ni se alăture şi mai mulţi oameni, indiferent de etnie, credinţă sau naţionalitate la Sărbătoarea Zilei IEI ROMÂNEŞTI.

 

Dorna Cornelia ALDEA – Vancouver