Klaus Johannis, omul faptelor l-a învins pe Victor Ponta, băiatul care ştie tot, după o bătălie care ore în şir a fost pe muchie de cuţit.
Diferenţa de după primul tur de scrutin, de peste 10 procente, era considerată imposibil de surmontat de către Iohannis, un candidat cu probleme de imagine pe care echipa a încercat să le remedieze din mers, prin scrisori aruncate în cutiile poştale (am primit şi eu una!). Nici dezbaterile televizate nu păreau să-l fi ajutat pe candidatul dreptei. Ca rezultatele parţiale din noaptea de duminică spre luni să îi dea lui Iohannis un avans aproape la fel de consistent ca al lui Ponta din primul tur.
Trebuie ţinut seama de faptul că avansul lui Victor Ponta din primul tur a fost obţinut în condiţiile în care diaspora a fost împiedicată prin toate mijloacele să voteze. Nici la turul al doilea situaţia nu s-a schimbat cu mult, rămânând oameni în afara secţiilor. Ca urmare a acestui fiasco, ministrul de externe a demisionat după primul tur de scrutin, iar succesorul său Teodor Meleşcanu – care a început prin a lămuri că nu se puteau organiza mai multe secţii de vot în afara graniţelor – nu are nici el zile multe în funcţie. Pe 16 noiembrie, cele 290 de secţii de votare din străinătate au fost luate din nou cu asalt de sute de români, şeful diplomaţiei făcând apel la românii din diaspora să vină la vot devreme şi promiţând o dublare a numărului celor care vor putea vota, dacă declaraţiile pe propria răspundere vor fi completate de acasă şi dacă cei şapte membri ai secţiei vor fi prezenţi. Se punea întrebarea dacă este suficientă o dublare? Si încă o întrebare dureroasă: De ce a demisionat, totuşi, Titus Corlăţean şi nu cei care au făcut posibilă această harababură, adică şeful majorităţii Victor Ponta? Desigur diaspora nu i-ar fi putut da lui Klaus Iohannis voturile de care avea nevoie, dar factorul hotărâtor a fost ieşirea la vot a absenţilor din primul tur, revoltaţi de organizarea votului în străinătate de către guvernul PSD.
Invins în alegeri, candidatul Alianței de stânga a declarat duminică seară nu-și va da demisia din funcția de prim-ministru în urma acestui rezultat, întrucât nimeni nu i-a cerut acest lucru. “Eu am ajuns prim-ministru sprijinit de oameni, de forțe politice, și dacă la un moment dat … la anul, peste doi ani acele forțe politice care m-au susținut îmi vor cere, nu voi ezita să fac pasul înapoi, dar nu s-a întâmplat acest lucru”. Intrebat despre posibilitatea ca unul sau mai multe partide din coaliție să părăsească arcul guvernamental și să facă o majoritate în jurul lui Klaus Iohannis, Ponta a exclus această variantă. “USL, ceea ce am semnat noi alaltăieri, PSD-UNPR-PC-PLR rămân împreună. Nu cred că UDMR-ul va dori să meargă în altă parte”.
Mai multe oraşe din ţară, inclusiv Bucureştiul, au fost, în săptămânile dintre cele două tururi, scena unor demonstraţii pentru corectarea problemelor de la votul din diaspora. Cu o săptămână înaintea votului decisiv, duminică 9 noiembrie a fost zi de proteste în Europa (Berlin, Londra, Dublin, Viena, Paris, Madrid), la chemarea Federaţiei Asociaţiilor de Români din Europa (FADERE), care a cerut un minim de 1.000 de secţii pentru românii din diaspora. Nu s-au putut înfiinţa, până la urmă, mai mult de 290 de secții. Si în duminica de 16 noiembrie România şi Europa au fost scena unor manifestaţii pentru alegeri corecte. Demonstraţii care nu au încetat nici după anunţarea primelor rezultate parţiale, ceea ce sugerează că problema nu a fost “Iohannis sau Ponta”.
Nu am mai văzut un câştigător al unor alegeri mai trist şi mai nervos ca Victor Ponta în seara de după primul tur. Era clar că o victorie a lui Ponta în alegerile prezidenţiale ar fi fost un rezultat neagreat de românii din diaspora şi că izolarea noastră internaţională ar fi devenit şi mai cruntă decât a lui Traian Băsescu. Cu un preşedinte Klaus Iohannis, România se poate bucura de întoarcerea în Europa.
Dar Iohannis nu este încă preşedinte. Poate a avut dreptate atunci când a hotărât să nu se adreseze mulţimii venite să-l aclame în Piaţa Universităţii. Abia a doua zi, el s-a adresat printr-un mesaj electoratului: “Sunt dispus să mă apuc foarte serios şi foarte hotărât de treabă”, a spus preşedintele ales. Klaus Iohannis a cerut partidelor politice să înceapă urgent discuţiile pe legea votului electronic şi a votului prin corespondenţă, iar preşedintelui încă în funcţie să recheme de la post pe toţi diplomaţii care nu au gestionat corespunzător situaţia din secţiile de vot.
“Voi continua parteneriatele care sunt pilonii politicii externe ale României: parteneriatul strategic cu SUA, rolul şi locul nostru în NATO şi UE. Voi dovedi că România este un partener serios, credibil şi de cursă lungă”. In fine, preşedintele ales a solicitat Guvernului să introducă în Parlament bugetul pentru 2015, cu cât mai repede cu atât mai bine, iar Parlamentului să pice legea amnistiei şi graţierii.
In planurile lui Klaus Iohannis de viitor preşedinte intră reluarea procesului de revizuire a Constituţiei, de modernizare a ei, “nu pentru a da puteri mai mari preşedintelui, ci pentru a clarifica nişte aspecte. În primul rând, doresc deschiderea subiectului cu privire la imunitatea celor aleşi în funcţii de demnitate publică. Nu cred că Preşedintele trebuie să se bucure de o imunitate specială. Această regulă trebuie discutată şi pentru parlamentari, ei trebuie protejaţi exclusiv în ceea ce priveşte opiniile şi declaraţiile politice, nu cercetarea penală”.
O problemă spinoasă în campania electorală fiind cota unică, preşedintele ales s-a pronunţat împotriva creşterii preconizate de Victor Ponta şi de potenţialul său prim-ministru, Călin Popescu Tăriceanu. “Eu cred – a spus Iohannis – că România are nevoie de relaxare fiscală şi de un ansamblu de măsuri economice care să redinamizeze economia, să încurajeze investitorii, să ofere un cadru predictibil şi stabil. În acest sens nu este necesară doar menţinerea competitivităţii fiscale la nivel de cotă unică, dar este necesară şi reducerea TVA-ului la 19% (22 de alte ţări europene au un TVA mai mic decât România) şi simplificarea sistemului fiscal … La cum arată lucrurile azi, în 2015 ne aşteaptă creşteri de taxe şi impozite. Nu o spun eu, ci este avertismentul Comisiei Europene”.
Iohannis mai are un hop de trecut. Curtea Constituţională trebuie să ia, la 18 noiembrie, o decizie definitivă în cazul său de conflict de interese. Dacă preşedintele ales va fi declarat incompatibil, incertitudinea se va prelungi, tot cu Traian Băsescu la Cotroceni. Pe de altă parte, Iohannis se află în faţa unei provocări majore. Ales preşedinte cu o platformă de luptător anticorupţie, el va trebui să deschidă dosarele de mult îngropate ale lui Traian Băsescu, cel care i-a dat la 16 noiembrie voturi, prin maşinăria PDL dar şi prin acoliţii săi Udrea şi Macovei.
Rezultatul alegerilor din 2/16 noiembrie 2014 aduce în memorie, prin speranţa de schimbare care renaşte în sufletele românilor, alegerile prezidenţiale şi legislative din 1996. Sigur, situaţia nu este aceeaşi. Nimic nu îl obligă pe preşedinte să schimbe guvernul, iar majoritatea parlamentară nu va putea fi schimbată. Speranţa pusă în Klaus Iohannis pune o presiune foarte mare pe el pentru a nu transforma victoria de acum într-un fiasco de genul aceluia din 2000 al lui Emil Constantinescu şi al Convenţiei Democrate. Sigur, este o diferenţă majoră care justifică optimismul: Klaus Iohannis, fost primar al Sibiului şi de un an preşedinte de partid, nu este, precum Emil Constantinescu, un om din afara “sistemului”.
Se pune întrebarea dacă şi pentru cât timp viitorul preşedinte va coabita cu Ponta prim-ministru. O întrebare pusă la un moment dat de Klaus Iohannis lui Victor Ponta la dezbaterile televizate dintre cele două tururi de scrutin mi-a lăsat un gust amar: dacă ar accepta, ales preşedinte, să colaboreze cu el ca prim-ministru. Ponta a răspuns atunci Nu.
