gabriela-fireaAlegerea Gabrielei Firea ca primar al Bucureştiului, la 5 iunie, a umplut ziarele de la noi de umori şI de fals. Bucureştiul a căzut în mâinile PSD, titra dramatic un cotidian. Este fals, pentru că oraşul nostru se afla deja în mâinile lui Sorin Oprescu, independent doar cu numele, în realitate legat cu toate firele de PSD.

Mai bine ar fi fost să se observe că, în Bucureşti, a doua forţă politică a fost un partid nou, numit Uniunea Salvaţi Bucureştiul, care a fost la un pas de a îşi trimite candidatul într-un fotoliu de primar, la sectorul 1. Aceasta e adevărata schimbare pe care au adus-o alegerile din 2016. Despre partidul lui Nicuşor Dan am mai vorbit, vom mai vorbi cu siguranţă. Deocamdată Bucureştiul are un primar, care vibrează să preia mandatul. Doamna Firea se luptă zilele acestea cu un duşman de neînvins, canicula. Ea a ameninţat cu “măsurile care se impun” împotriva celor care “s-au opus în aceste zile instituirii stării de situaţie dificilă, să nu-i spun chiar de urgenţă, şi ajutorului pe care eu am considerat necesar să-l acordăm bucureştenilor”.

Doamna Firea îşi începe mandatul pe fondul unei crize grave a alimentării cu apă caldă a două cartiere mari ale oraşului, Colentina şi Pantelimon. Primarul general ales al Capitalei, Gabriela Firea, a explicat că niciodată nu s-a întâmplat ca două centrale pentru furnizarea agentului termic, CET Sud şi CET Grozăveşti, să fie închise pentru revizie în acelaşI timp. Primarul general ales al Capitalei, se va implica activ şi pentru pasajul rutier subteran de la Piaţa Sudului, că lucrările începute în 2014 să fie gata până la Crăciun. De fapt, primarul interimar Răzvan Sava anunţase darea în folosinţă a pasajului până la sfârşitul lui iunie (chiar în aceste zile! N.r.), Primăria fiind altfel nevoită să dea înapoi 18 milioane lei, banii absorbiţi din fonduri europene pentru lucrare.

Multe şantiere deschise are capitala României, sau altfel spus e toată un şantier; nici n-am mai amintit de Arcul de Triumf, construcţia acoperită de mai bine de doi ani de zile cu plasă, unde doamna Firea a efectuat una dintre primele vizite după alegere. De ce s-o fi grăbind totuşi doamna Firea să preia mandatul?

Primarul ales al Capitalei a afirmat, într-o emisiune TV, că nu va putea depune jurământul miercuri 22 iunie, deoarece PNL va preda abia pe 21 iunie raportul mandatarului financiar pe toată ţara. Astfel, prima zi când ar putea fi convocat un Consiliu General este 23 iunie. Mai mult, Firea a reiterat că are informații că liberalii fac diverse manevre în Primărie, pe ultima sută de metri înainte de venirea noii conduceri. Înverşunarea “doamnei de fier” sugerează că ea duce în continuare o luptă politică cu partidul condus de cealaltă “femeie bărbată “a politicii de la noi, Alina Gorghiu. “Cu părere de rău o spun, liberalii nu au înțeles nimic din aceste alegeri. Ei fac angajări, semnează documente și ascund documente. Eu îi anunț că va urmări un control foarte riguros din partea instituțiilor abilitate. Ei iau decizii acum pe care nu ar mai trebui să le mai ia… Voi comanda un audit.”

Gabriela Firea le-a transmis tuturor directorilor din Primărie “să aibă grijă la ce semnează în această perioadă”, deoarece nu va ezita să solicite ajutorul instituțiilor statului pentru “a verifica toate contractele care se semnează, așa, pe furiș”.

Liberalii jubilează şI ei, spunând că au câştigat mai multe primării de oraşe mari decât au avut înainte de 5 iunie.

Iar bucureştenii jubilează când o aud pe doamna aleasă. S-a isprăvit cu jaful, va pune doamnă Gabi cătuşe florilor! Aş, bucureştenii sunt genetic “mitici”, furaţI de toate partidele, de toate administraţiile, învăţaţi de veacuri să supravieţuiască printre hoţi: că au fost muscalii, turcii ori nemţii cu coadă, vorbă lui Delavrancea, fost primar al urbei noastre. Fiindcă am început amintind că doamna Firea nu este primul primar PSD-ist al Bucureştilor, ci succesoarea lui Sorin Mircea Oprescu, am să închei cu un citat dintr-un ziar naţional, Adevărul, semnat în vremea acestuia de un spirit bucureştean greu de trecut cu vederea, Andrei Pleşu. “Sunt momente – scrie autorul în 2014 – când nu mai am răbdare să construiesc argumente, să produc documente şi dovezi, să <scriu bine>, să păstrez un ton civilizat, să fiu polemic cu măsură. Vreau să urlu. Să înjur. Să dau de pământ cu preopinenţii, când văd cu câtă nonşalanţă îşi etalează mârlănia, ignoranţa, aplombul, plus o nefastă eficacitate. Asist, de mai mulţi ani, la dispariţia unor superbe clădiri bucureştene şi la înlocuirea lor cu o monotonă defilare de sticlărie fadă, gândită de arhitecţi bişniţari, primari bişniţari şi bişniţari pur şi simplu. Am spus-o mai de mult, cu toată amărăciunea: nici unul din primarii Bucureştiului de după 1989 nu pare să fi iubit acest oraş. Nu-i leagă de el nici amintiri personale, nici vreo urmă de bun gust, nici vreun rest de cultură istorică. Vor doar să facă pe „gospodarii” (într-o accepţiune care i-ar califica mai curând drept administratori de bloc) şi să fie realeşi. În cel mai bun caz, au mici idei „haioase” pentru distracţia nătângă a populaţiei. În rest, sunt specialişti în demolări. După celebritatea planetară a demolărilor lui Ceauşescu, am fi meritat un minim răgaz. Am fi putut redescoperi farmecul Bucureştilor, savurând ce a mai rămas din carnea lui macerată de bestialitatea eternei reconstrucţii. N-am avut noroc. Oraşul e victima unui desant de derbedei ignari, care îşi fac mendrele în măruntaiele lui, ca şi cum l-ar fi moştenit din familie. S-ar zice că sloganul acestor indivizi periculoşi e <Jos Bucureştiul! >”.

Bine cel puţin că am scăpat de Piedone! Bine că unul singur dintre primarii de sectoare a mai rămas după aceste alegeri, anume Liviu Negoiţă. Bine să fie?