Radu Gheorghe : Daca responsabilii din ziua de azi consideră că acolo este locul meu, acolo va fi!
Doru Cetățeanu : Ce ne poate spune pentru început un actor care a debutat pe scena Teatrului National București cu peste 45 de ani în urmă, în plus cu un stagiu considerabil și în America de nord referitor la faptul că acum joacă pe scene mult mai mici și foarte mult în turnee ?
Radu Gheorghe : Cariera mea de actor profesionist a început la Teatrul Țăndărică în 1975 atunci când am terminat Institutul de artă teatrală și cinematografică “I.L. Caragiale”, așa cum se numea pe atunci. În 1977, m-am transferat la Teatrul Național și am profesat actoria pe toate cele trei scene disponibile la acea oră, timp de 10 ani, adică până în 1987, când, în tentativa mea de a deveni liber profesionist, am trecut pasager prin mai multe instituții de artă cum ar fi : Ansamblul artistic Rapsodia din București și Filarmonica din Ploiești, unde am rămas pe statul de plată, până la plecarea mea în SUA. Desigur, toată această perioadă am jucat la mai multe teatre, inclusiv la Teatrul Național, cea mai mare realizare a mea, considerând că este Ucenicul vrajitor, spectacol de divertisment muzical și actoricesc, realizat cu concursul orchestrei filarmonice din Ploiești și a corului de tineri Song, condus de regretatul Ioan Luchian Mihalea. Timp de mai multe stagiuni, acest spectacol s-a jucat cu casa închisă, în fiecare zi de luni, la sala mare a Teatrului Național (1200 de locuri).
Cu toate astea, dragă Doru și dragi cititori, nu consider că mărimea sălii sau numarul de spectatori reprezintă în vreun fel calitatea actului artistic prestat. Și asta, o spune cineva care a jucat și la Săli mai mari și chiar pe stadionul 23 August. Fac această precizare ca să răspund întrebării referitoare la (delicat și străveziu spus): ce-am fost și ce-am ajuns!
Sălile relativ mai mici în care joc în prezent, sunt rezultatul firesc al trecerii la o altă etapă a carierei mele și în deplină corelație cu transformările politice majore ale propriei noastre țări.
Dacă responsabilii din ziua de azi consideră că acolo este locul meu, acolo va fi!
Mesajul meu artistic nu va fi cu nimic mai prejos sau mai puțin intens, dacă joc în fața a 100, sau a 1000 de spectatori! Cine are ochi, să vadă, cine are urechi, să audă și cine are minte, să înțeleagă și să se bucure de cadoul pe care-l primesc!
Știm deja cu toții că râsul e terapeutic. Așa că, vă aștept la o ședință de râs și sănătate!
Doru Cetățeanu : În cariera de interpret la vioară și la alte instrumente, la ce vârstă ți-ai făcut debutul și unde?
Radu Gheorghe : Am studiat vioara din clasa întâi, în orașul meu natal Tulcea (poarta Deltei Dunării). La sfârșitul celor 12 ani de liceu, eram pregătit să urmez consevatorul, dacă nu aș fi fost inoculat cu microbul teatrului. Desigur, am jucat, ca și mulți dintre noi, cu echipa de teatru a liceului, îndrumați de profesoara de limba română, apoi o stagiune la teatrul popular al casei de cultură a sindicatelor din oraș și uite așa, încet, încet, am prins drag de această frumoasă și în același timp nemiloasă meserie. Cea de actor. O meserie din care nu ieși la pensie decât jucând rolul propriei tale vieți!
Doru Cetățeanu : Dar Statele Unite, mai exact Hollywood, unde ai poposit ceva vreme, ce aport au avut la formarea sau reformarea ta ca actor? Școala ta de stand up comedy de acum câțiva ani de aici din Bucuresti a fost un rezultat al experienței americane?
Radu Gheorghe : Desigur. Experiența americană m-a influențat în practicarea, susținerea și inițierea unor cursuri de stand-up comedy. În prezent chiar, susțin un curs facultativ de stand-up, la facultatea de teatru a UNATC, cu anul 2, actorie. Sper ca studenții mei să ajunga nume celebre, poate și datorită cursului meu și a ușurinței de a improviza în stil stand-up.
Doru Cetățeanu : Ce mesaj le transmiți canadienilor și americanilor de origine română?
Radu Gheorghe : Vă mulțumesc pentru timpul acordat și sper să ne vedem în condiții ideale pentru a ne putea juca fiecare rolurile: dumneavoastra spectatori, iar eu comedian!
