Cine este Cătălina Mirica? Ne puteţi spune câte ceva din povestea dvs.?
Sunt născută în Bucureşti şi sunt în Canada de 18 ani. Mama mea a fost cântăreaţă şi a lucrat cu Ionel Tudor iar unchiul meu a fost compozitor de muzică corală cunoscut. De la 3 ani am vrut doar să cânt şi încet mi-am urmat drumul meu în coruri dintre care corul liceului Mihai Viteazul cu care am făcut turnee şi corul Universităţii din Montréal unde m-a descoperit directoarea departamentului de muzică şi aşa am fost referită la o profesoară cu care am început operă. Urmând drumul meu am urmat studiile în muzică în Montréal şi Québec la Universitatea Laval în canto clasic. Am luat cursuri şi cu directoarea departamentului de canto din Universitatea McGill doamna Therese Sevadjan şi cu Dana Nigrim pianistă McGill şi acum lucrez cu Benoit Sarrasin, un pianist de renume din Québec (pianist spectacol Brel, pianist Isabelle Boulay etc).
Sunt o persoană foarte deschisă, optimistă, veselă, foarte sensibilă dar şi foarte puternică şi foarte perseverentă. Lumea spune despre mine că aduc o rază de soare în viaţa lor şi de aici titlul spectacolului meu “Raze de speranţă”.
De unde a apărut pasiunea pentru muzică? Care a fost parcursul până acum?
Pasiunea a apărut de mică de la grădiniţă mea în franceză şi cântând mereu cu mama mea care era cântăreaţă în bucătărie şi am zis de mică: eu n-am să renunţ niciodată la muzică! Şi aşa am făcut. Am avut un parcurs lung şi dificil dar am ştiut mereu ce vreau.
Este greu să spun pentru că nu sunt tratată ca emigrantă sunt demult aici şi foarte adaptată, sunt înconjurată atât de români cât şi de québécoises şi nu fac diferenţă, nu mă simt emigrantă, sunt mândră că sunt româncă şi sunt mândră că sunt québécoise de adopţie în acelas timp. Cred că important este să rămânem deschişi oamenilor din jur pentru că orice naţionalitate ar fi, oamenii rămân oameni.
Cât de greu este să pătrunzi în lumea muzicală din Quebec? Este mai greu pentru un imigrant?
În lumea muzicală nu este uşor de pătruns nici în Canada şi cred că nici în România, în general se ştie asta. Este o lume închisă, în primul rând trebuiesc contacte, dar înainte de toate, trebuie talent, încredere, muncă, perseverenţă şi apoi şansă. Rămâne că este o lume minunată dar şi o lume dificilă care cere dedicaţie totală şi multe sacrificii pe care doar o pasiune mare te poate convinge să le faci.
Aveţi colaborări cu muzicieni consacraţi din oraşul Quebec, cum aţi intrat în legătură?
Am colaborări cu muzicieni de renume din Québec şi Montréal pe care i-am cunoscut prin intermediul unui muzician de-al cântăreței Isabelle Boulay.. Am avut şansa să cânt la un spectacol multicultural la Centre d’Art la Chapelle în Québec, iar acolo mi s-a oferit posibilitatea de a avea propriul spectacol. Astfel a apărut ”Le refrain de mă vie”. În acest spectacol am povestit drumul meu în muzică de mică în România până acum prin cântece româneşti şi quebecoise şi compoziţii.
Benoit Sarrasin, pianistul Isabellei Boulay este coachul meu vocal, pianist şi prieten bun. Este un om minunat şi un mare artist cum spune şi Isabelle şi îi datorez foarte mult.
Spectacolul ” Rayons d’espoir” este pregătit cu Benoit Sarrasin şi acompaniat de muzicieni de renume.
Cântaţi numai în limba franceză?
Nu cânt doar în limba franceză dar în primul rând în limba franceză. Cânt mereu şi ceva în limba română pentru că sunt originile mele, cânt puţin şi în limba engleză sau italiană depinde de spectacol. Cred că muzica este mai puternică decât cuvintele că le înţelegem sau nu şi dovadă a fost melodia “Sară pe deal” aranjată de Benoit Sarrasin şi făcută în stilul meu ridică mereu în picioare publicul québécoise deşi nu înţelege cuvintele.
Care este modelul de artist pe care aţi dori să-l urmaţi?
Aş vrea să rămân eu cu stilul şi personalitatea mea dar Celine Dion este un model pentru mine la fel şi Isabelle Boulay. În România, prietena şi idolul meu din copilărie, acum decedată, Madalina Manole.
Ce tip de muzică românească ascultaţi?
Acum colaborez cu Virgil Popescu și Andrei Tudor, deci ascult mult muzica lor şi o apreciez foarte mult pe Andra.
Ce planuri de viitor aveţi? Pe când şi un concert în Montreal?
Urmează 
să lucrez cu un producător care-mi organizează spectacole în Montréal şi prevăd să aduc aceste două spectacole “Le refrain de mă vie” şi “Rayons d’espoir” în Montréal cât de curând. Muzicienii mei sunt aproape toţi în Montréal în acest moment. Sunt mereu între două oraşe Montréal şi Québec. Avem planuri să organizăm un spectacol voce pian eu şi Benoit poate pentru Crăciun şi planuri să facem un disc cu compoziţiile lui şi ale lui Claude Henri și Dany Blondeau managera mea din Franţa.
Ce mesaj aţi dori să transmiteţi cititorilor publicaţiei Marca-RO?
Vă invit cu mare drag la spectacolul meu ” Rayons d’espoir”. Este un spectacol plin de soare şi speranţă cu muzică tristă şi veselă. Un cor de copii de la şcoala Symphonie şi cel al comunității române din Québec mi se alătură pentru a realiza acest spectacol.
Vă mulţumesc pentru timpul acordat acestui interviu.
