Nu m-am putut abtine sa nu-mi zboare gindul la zilele noastre de voluntariat, pe care le faceam ca pe o corvoada, bucurosi de fiecare data cind puteam chiuli. Mi-e clar, asa cum nu poti muta o planta sau animal de pe un continent pe altul, asa nu poti aduce o ideologie ce a mers in Asia si sa o impui unui popor in Europa! Chinezii n-au avut capitalism; ei au trecut rapid de la feudalism la socialism si apoi comunism cind Sun Ian Tze a devenit primul lor presedinte, iar imparatul cu familia imperiala au fost reduse la simple marionete, iar mai apoi inlaturate. Poporul in mare majoritate nu a cunoscut ce inseamna proprietatea privata pentru ca inainte de 1900 nu detinea asa ceva, iar dupa aceea au facut cunostinta directa cu proprietatea publica. E normal ca o familie europeana care a muncit generatii la rindul si a acumulat averi si proprietati prin munca sa nu fie niciodata interesata in a ceda cele acumulate bunului public si a le imparti cu cei care au preferat sa traiasca fara grija zilei de miine.
Vreau sa inchei acest capitol cu o referire la pile, cunostinte, relatii (PCR); bineinteles sistemul PCR exista si functioneaza din plin. John mi-a descris ziua de lucru a unui chinez care incepe de dimineata devreme (aproximativ 7:00am sa nu prinda ambuteiajul de pe autostrada), tine pina dupa amiaza la 5:00 si continua cu un subinteles timp peste orele de servici (a termina la 5:00 il scoate pe respectivul din calcul la prima si chiar la pastrarea pozitiei), apoi o cina la un restaurant convenabil unde firma aloca o suma de bani pentru mincare, prilej folosit de angajat sa invite si sa discute cu potentiali clienti, cunoscuti, relatii; in fine ziua se incheie seara tirziu (in jurul lui 22:00) cind ajunge acasa. Daca nu iti cultivi sistemul PCR ori te-ai pensionat, ajungi doar o alta fata in multime… Citi dintre cititori sint interesati de un asemenea program de lucru zi de zi? In acest timp familia si copiii isi traiesc viata lor separata.
Locurile
Se construieste peste tot, prezenta masiva a macaralelor fiind un indiciu simplu. O comunitate privata in orice oras consta din 6-10 blocuri turn, cu cel putin 4 scari si cu 25-30 de etaje fiecare. Blocurile muncitoresti (nu e greu sa le recunosti atit cele vechi, cit si cele noi) sint si mai lungi, dar si mai dese.
Soselele de acces sint impresionante; in Shanghai de exemplu deasupra autostrazii de 10 benzi (5 benzi pe sens) exista nivelul 1 suspendat cu acelasi numar de benzi, urmind ca in urmatorii 5 ani sa se contruiasca nivelul 2 pentru ca nu se mai poate face fata traficului la orele de virf!!(…)
Gara din Shanghai e imensa; pare clar mai mare decit aeroportul din Vancouver care oricum a crescut mult in ultimii ani. Am ajuns acolo dimineata inainte de 7:00am sa nu prindem ambuteiajul de pe autostrada si am fost impresionati de cit de moderna este. In majoritatea locurilor publice (inclusiv in tren) am apreciat faptul ca oamenii sint nu numai incurajati (prin panouri) dar chiar au grija de proprietatea publica: nu fura, nu distrug si nu murdaresc.
In Romania sintem mindri de un pod gen Saligny peste Dunare. La Nanjing chinezii se mindresc cu podul dublu rutier (sus) si de cale ferata (dedesubt) peste fluviul galben Yantze River.
Ajunsi in Beijing si mergind la pas in citeva puncte turistice („Orasul Interzis”, Piata „Tien An Men”, Stadionul Olimpic, etc) am inteles de unde a venit ideea grandomana de a construi Casa Poporului si cele din jur. Locurile largi, deschise si bulevardele late se combina cu relieful plat, de ses si cu clima nordica. Seara vintul bate taios si temperatura normala de -5 pina la -10 grade (in ianuarie) se simte mult mai rece decit o arata termometrul. Personal am decis ca intre Shanghai si Beijing as alege de 10 ori din 10 Shanghai. E insa posibil ca alegerea mea sa fie subiectiva si ca urmare a faptului ca orasul meu natal Arad e tot la ses si eu cel putin am tinjit intotdeauna dupa munte sau mare. De altfel nu e intimplator ca traim de peste 20 de ani la Vancouver, port la oceanul Pacific.
Chinezii au la Vancouver o reputatie foarte proasta ca si soferi. Circulatia la ei acasa este insa cel putin dementiala pentru o prima vizita. Nu cred ca am fost undeva cu masina mica sau taxi-ul sa nu apasam cu nadejde pe invizibila pedala de frina din dreptul nostru; soferii nostri insa se descurcau lejer si fara absolut nici o urma de enervare. E ceva normal sa intri intr-o intersectie pe culoarea verde si sa vrei sa faci la stinga, ca in acelasi moment masini, biciclete, motorete (majoritatea electrice), triciclete de marfa, etc. sa treaca in toate directiile prin stinga si dreapta ta, precum si prin fata ta dupa cum doresc. In plina autostrada e normal ca o masina sa-i taie calea alteia pentru simplul motiv ca vrea sa-si schimbe banda de mers. Am inteles ca regula este: atentie la ce este in fata ta; orice altceva se intimpla lateral sau in spate, nu e vina ta. N-am vazut soferi strigind, facind semne nervosi, iar pe autostrazi in cea mai mare parte se respecta viteza legala.
In ultima zi am facut cunostinta cu Marele Zid la Badaling (nord de Beijing) si am fost coplesiti de semnificatia momentului. Constructia asta pentru care e greu sa gasesti adjective se vede din spatiu! Am urcat pe partea din stinga accesibila publicului pina la 880m fata de nivelul marii; mai departe accesul era interzis din cauza starii zidului. Sint sigur ca in mintea mea nu mi-am imaginat rampele cu scari pentru portiunile abrupte unde unghiul pantei cred ca este usor de 60 de grade; adauga la asta marimea treptelor (aprox 50 de cm fiecare) si dintr-o data te gasesti intr-o situatie dificila de alpinism in toata regula. Avind in vedere distanta pe care se intinde, dealurile si muntii peste care trece precum si marimea sa, toate te duc cu gindul la cum au muncit cei de atunci la constructia lui? Nici in ziua de azi nu vad cum poti aduce materiale de constructii pentru reparatii si intretinere decit in circa oamenilor sau cu elicopterul… Daca piramidele au fost construite in locuri bine determinate, acest zid este intins pe mii de Km si strabate forme de relief care nu sint usor de strabatut nici la pas!…
Am fost intrebat daca as mai reveni in vizita. Sincer as dori sa vad Hong Kong-ul pentru controlul caruia s-au dat „batalii” serioase la nivel de guverne si in spatele usilor inchise. In rest nu cred ca as vrea sa revin. Exista locuri ce rezoneaza cu tine de la primele secunde asa cum am simtit de prima data cind am iesit din cladirea aeroportului la Vancouver; nu voi uita acel moment niciodata! China, cel putin pe mine, m-a facut sa ma simt strain si m-a acceptat doar temporar pe durata vizitei. Chiar si asa a meritat vizita!
Valer Eugen Demian
